La Hanul cu Tei şi şaua-i verde

La lansarea postului T.V. România Cultural s-a adunat, într-o "locaţie" originală - curtea consignaţiilor de la Hanul cu Tei - atîta lume, încît ansamblul vînzolit de corp-la-corpuri în mişcare îţi dădea ameţeli, dar şi coate, brînciuri, călcături pe bombeu. Veniseră la eveniment mulţi actori cu voci sonore (unele rămase în memorie de la recitări omagiale sub Portret), scriitori, plasticieni, muzicieni, jurnalişti şi, bineînţeles, oameni de televiziune mai vechi şi mai noi. Cu toţii străbăteau cu dificultate curtea-culoar în cele două sensuri, se opreau să-şi salute cunoştinţele şi să facă oleacă de "conversaţie de cocteil" sau o bîrfă scurtă, cum stă în firea de artist, ceea ce provoca noi poticneli marelui du-te-vino. Un grup stabil format din domnii Mihai Ungheanu, Fănuş Neagu, Răzvan Theodorescu, Adrian Riza, George Pruteanu şi alţii gîtuia circulaţia.

Am zărit în mulţime şi nişte foşti colegi de facultate, cunoscuţi încă de pe atunci ca turnători şi care au făcut apoi carieră la Cenzură şi la TVR, unde lucrează şi azi. Probabil, "culturali" fiind, vor intra pe noul canal, ca profesionişti indispensabili ce sînt. Undeva, într-o parte a curţii, sub reflectoare, s-a produs, cred, şi un fel de spectacol, dar din marginea unde mă ţineam de un zid să nu mă ia valul, n-am văzut nimic. Luîndu-mă după alţii, am urcat la etaj unde, printre mobilă şi durere, printre tablouri şi statuete supravieţuitoare mai multor generaţii, am dat de o îmbulzeală şi mai mare fiindcă acolo se aflau gustări şi băuturi, iar cu paharele de plastic în mînă, conversaţiile erau şi mai animate. Se şedea pe graţioase garnituri de salon expuse spre vînzare şi se trăncănea despre orice, numai despre noul post nu. N-am avut pe cine să întreb despre ce mă interesa: emisiunile literare de la TVR Cultural. Pe cine se vor baza ele? Tot pe carisma lui Că