Guvernanţii români se prefac surprinşi: presa nu înţelege eforturile supraomeneşti pe care le fac pentru binele poporului. Sîmbătă, într-o zi tihnită, a apărut un comunicat de presă halucinant al Ministerului Apărării Naţionale. O analiză de text este inutilă aici, mai degrabă una pseudo-psihanalitică ar putea spune multe despre autorul textului. Începe bine, cu acel limbaj de lemn care acum slujeşte democraţia, aşa cum pe vremuri slujea democraţia populară: "Pe fundalul procesului firesc de reformă ce-şi propune funcţionalizarea la parametrii consacraţi ai performanţei democratice, armata română s-a angajat"... bla-bla-bla. A se observa cuvintele-cheie "firesc" şi "consacraţi". Dacă l-ai întreba pe autor care este semnificaţia lor concretă, nu ar putea să îţi răspundă. Ambele cuvinte sînt de umplutură, acea umplutură care dă farmecul specific acestui limbaj, fără a spune de fapt absolut nimic. Din felul cum mînuieşte limba de lemn lasă să se bănuiască o îndelungată folosinţă. Este un om stăpîn pe sine, a avut o mamă iubitoare şi protectoare, mulţumită acum de cariera fiului. Urmează: "în acest context, apreciind continua preocupare existentă la unele persoane care lucrează în mass-media faţă de şansele României de a deveni membră NATO, le asigurăm pe acestea că nici obiectivele noastre nu diferă, avînd chiar obligaţia de a transpune în viaţă voinţa poporului român". Pînă acum bănuiam că omul face parte din sistem, că e plat ca şi acesta, cu o carieră frumoasă în spate, mulţumit de ce i-a oferit viaţa; acum apare o primă problemă: acest om nu au fost iubit de tatăl lui, vrea să fie apreciat, iubit, adulat. Primul cuvînt nelalocul lui: "unele". Unii psihanalişti pot complica lucrurile spunînd că subiectul încearcă o imitare inconştientă a unui tată simbolic, care şi el vorbea despre "o anumită parte a presei". Dar eu cred că este mai simplu, este vorba chiar de