"A u murit douăzeci de oameni anul trecut din aluniţe. Patruzeci sînt staţionari. Şi tu ai aluniţe. Şi mie au început să-mi apară foarte multe. La doisprezece ani aveam trei. La paisprezece, nouă. La douăzeci, din cauza faptului că nu făceam sex, patruzeci mi-au apărut. Am încercat să fac, dar nu făceam. Doctorii îi spuneau lui mama că «doamnă, daţi-l la femei» şi aşa eu m-am făcut de treizeci. Atunci am plecat la ora 12 de acasă. Şi m-am întors la 14 şi jumătate fiindcă nimeni nu vroia să facă sex cu mine în faţa blocului. M-am supărat şi nu am ieşit din casă trei ani. La treizeci şi nouă de ani mama mi-a găsit o andicapată. Dădea din cap şi aplauda. Pe mine mă mîncau aluniţele, aveam şaptezeci şi nouă-optzeci. Andicapata vorbea că de ce mama nu m-a dus la spital, la balamuc... că era milă, că i-a spus mama mea mamei ei că sînt de nebuni. Eu am zis că nu sînt, că mă mănîncă aluniţele şi de asta am crize. Andicapata stătea, nu făcea sex. Îi spuneam că de asta era cu mine şi ea

stătea şi nu. Andicapata făcea de mîncare, dar mama venea şi mi-aducea mie de mîncare şi andicapata mînca din mîncarea ei. Am stat în casă singuri mult timp. Andicapata nu vorbea cînd vream eu. Vorbea cînd vrea ea. Nu-mi plăcea mie. Da' eu o întrebam, că vream sex şi număram aluniţe. Ajunsesem la o sută optzeci. I-am zis lui mama de aluniţe şi ea a zis că dă-o dracu' pe andicapată, dacă nu e bună de nimic. A căutat pe alta şi a venit o mătuşă de la ţară, care a zis că mă învaţă ea. Şi am făcut un copil cu ea, era fetiţă. Atunci am făcut sex şi cu fetiţa cînd a fost mare. Acum sînt la spital sau la puşcărie, că nu ştiu nici doctorii. Eu am mîini mici şi nu văd ce apuc. O să-mi dea drumul? N-o să-mi dea? La spital e mai uşor să faci sex şi, de aceea, aluniţele mele nu au apărut altele. Sînt la trei sute optzeci de la internare, anul trecut. Mie îmi place să mă plimb şi mă plimb mult, pî