Toate că există motive de înţeles pentru care cartea lui Robert Levy nu a fost pînă acum tradusă în româneşte; unul dintre acestea ar fi imaginea impresionant de constantă de-a lungul timpului pe care românii au avut-o şi o au încă despre prima femeie ajunsă în fruntea ierarhiei comuniste româneşti: Ana Pauker. Stalinistă pînă la moarte, dură, neatrăgătoare fizic, cu stagii îndelungate la Moscova, autoarea tuturor sau aproape tuturor relelor abătute pe capul nostru la începutul regimului, pînă cînd Gheorghiu-Dej (nici el cu mult mai bun, de altfel) a reuşit s-o treacă pe linia moartă (altfel spus, s-o epureze). E greu să nu te întrebi, cel puţin după lectura cărţii lui Levy, de ce se vorbeşte atît de rău despre Ana Pauker, de atît de multă vreme, trecînd prin toate regimurile, pe cînd despre Lucreţiu Pătrăşcanu - e drept, el n-a fost niciodată propriu-zis la putere - de tot atîta timp se spun numai lucruri bune? Poate sta explicaţia - aşa cum sugerează Levy - în identitatea ei de femeie, evreică şi intelectuală comunistă? Intelectual era şi Pătrăşcanu (dar era bărbat şi era român). Titlul în traducerea românească ocoleşte problema, în spiritul şi litera originalului ar fi fost mai curînd: Ana Pauker: Gloria şi decăderea unei comuniste evreice (Ana Pauker: the Rise and Fall of a Jewish Communist).

Lucrarea lui Robert Levy are 204 pagini, notele şi bibliografia - restul de 144 de pagini. Autorul a intervievat un număr impresionant de participanţi la evenimente, rude ale Anei Pauker şi duşmani ai ei, sionişti, veterani ai războiului din Spania şi veterani ai guvernării Dej, de la Ion Gheorghe Maurer la Elisabeta Luca, fiecare informaţie fiind verificată de cel puţin două ori sau, altfel, dată ca nesigură, a consultat o cantitate la fel de impresionantă de documente de arhivă şi dosare dintre cele mai diverse. Levy se opreşte asupra fiecăreia dintre acuzaţii