Stau în birtul gării - e duminică pascală pe la ora 14 şi ceva - la un suc pe nume Sprite, în faţă se află mai multe maşinării din astea pentru jocuri electronice, pe una din ele scrie Revolution X, şuieră drăcia, cîntări sincopate emite drăcia, clipeşte, notez în carnet ceea ce se vede: la pultul de la barul din sala de aşteptare un ins cu figură de puşcăriaş declară că iubeşte femeile din priviri, tuns chilug este el, doi copii ai străzii se învîrt prin faţa maşinilor de distracţie electronică, trece un om cu mîinile la spate, nu-i nimeni în sală, nu prea ai despre ce scrie, mă holbez la o reclamă cu Marlboro county, tare-mi place insul ăla cu figură de adevărat bărbat, o maşină electronică (nu ştiu cum draci să-i spun) se numeşte Space-team, omul cu figură de puşcăriaş se aşază la o masă vecină cu o sticlă de vodcă din aceea din plastic, alături de drăcovenia pe nume Space-team este alta care se numeşte Road Riot 4 WD, aşa o cheamă, apar pe ecran nişte automobile formula 1 care aleargă mut pe o şosea, se dau peste cap, trec plopi dreapta-stînga, am o senzaţie de nespălare, nichel, clipici de la beculeţe şi senzaţia de nălăut, slin, merg maşinile formula 1 pe ecran, pe urmă gata, se închide treaba, imaginile dispar, apare scris ceva, e soare, lume puţină prin gară, căile ferate se impun sufletului nostru bucuros de moarte, tare sîntem singuri, vai de noi ce singuri sîntem, povestesc cum între ceea ce este la noi în suflet şi ceea ce se arată prin scris e un hău, o distanţă, toată literatura se naşte din situaţia asta, din ceea ce este în sufleţel şi ceea ce se arată în pagina scrisă, ia încercaţi cu toţii să vedeţi ce greu e să povesteşti o poveste cu maşinuţele astea slinoase pentru distracţie, nici nu ne dăm seama cum draci am ajuns aici, pe acest ţărm istoric; cum ar fi fost să fie în urmă cu douăzeci de ani cu Revolution X, cu Road Riot 4 WD, cu Space-team