Una dintre cele mai mari edituri independente a încetat să mai existe. Timp de 36 de ani, Black Sparrow Press a publicat operele unora dintre cei mai buni scriitori ai Americii, în ediţii elegante care nu se epuizau niciodată. Unii dintre ei, cum ar fi Charles Bukowski, erau faimoşi şi au adus profit editurii. Alţii erau practicanţii de poezie sau ficţiune, cu cititori puţini, din cauza dificultăţii textelor şi din cauza loialităţii lor fără de compromis faţă de artă, în detrimentul comercialului. Banii care veneau dinspre scriitori mai accesibili se duceau către tipărirea celor complicaţi. Rezultatul este un lung raft de cărţi, pe care îl împart unele dintre cele mai strălucitoare nume ale culturii noastre: Robert Creeley, Charles Reznikoff, John Fante, Ed Sanders, Eileen Myles, Wanda Coleman, Tom Clark, Robert Duncan, Clayton Eshleman şi mulţi alţii. Lista este un fel de "who's who" de poeţi, eseişti şi romancieri, inclusiv clasici ale căror lucrări cu greu mai puteau fi găsite, precum Theodore Dreiser şi Wyndham Lewis, atît de frumos reîntorşi la viaţă. Dar, mai mult decît lista, Black Sparrow era un tip de editură de mult dispărut din industria cărţii, mereu pe fugă şi concentrată pe produs. Autorii în viaţă, odată publicaţi de Black Sparrow, puteau fi siguri că vor găsi aici adăpost pentru viitoarele lor scrieri. Editura publica autori, nu titluri. O astfel de grijă faţă de creşterea scriitorului, pe durata întregii sale cariere, era un onor adus literaturii însăşi. O astfel de atenţie, respectuoasă şi insistentă, îi permitea scriitorului să înflorească şi să îndrăznească. Autorii lui Black Sparrow erau invidiaţi de toţi făcătorii de artă care nu aveau parte de o atare soartă mărinimoasă. Majoritatea scriitori americani, cu excepţia unui grupuscul de
autori de succes, migrează din editură în editură, de la o carte la alta, în căutarea unui succes ca
