Ştiu de multă vreme că una dintre caracteristicile politicianului român e laşitatea. Neavând calităţi proprii, el se simte în apele sale doar protejat de căldura animală a turmei. Execută fără crâcnire ordinele superiorului, votează împotriva conştiinţei (de parcă ar avea aşa ceva!), neagă violent ceea ce tocmai a afirmat la fel de violent. Pe scurt, întruparea perfectă a omului fără calităţi. Pleşcari şi corupţi, au intrat în politică nu pentru a servi cetăţeanul, ci pentru a face din acesta o slugă. Principiali până la Dumnezeu când e vorba de omul obişnuit, n-au nici un scrupul să cumpere maşini de lux pentru ilustrele lor funduri şi televizoare de zeci de milioane în care să-şi admire genialitatea. Evident, nu din banii aduşi de acasă, ci din sudoarea contribuabilului. Acum, că şi-au tras şi o lege a "dreptului la replică", vor fi prezenţi pe ecrane douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru şi vor sufoca ziarele cu agramatismele lor.

Soluţia la această din urmă problemă îl reprezintă un boicot al presei. Ar trebui ca ziarele şi posturile de televiziune să nu mai facă nici o referinţă la isprăvile lor. Cu alte cuvinte, să-i retrimită în anonimatul păstos din care au ieşit, scoşi cu forcepsul ordinului de partid. Evident că dintr-o dată aerul vieţii publice româneşti ar fi mai respirabil şi lumea ar avea ocazia să vadă şi alte chipuri decât cele prematur buhăite de îmbuibarea galopantă ale politicienilor naţionali. într-un fel, probabil că tocmai asta speră membrii partidelor:să-şi tragă răsuflarea după nesfârşitele hărţuieli la care îi supun ziariştii. Nu toţi. Mulţi gazetari au început să dea bir cu fugiţii de la misia de onoare, încolonându-se umil în corul adulatorilor cuplului Năstase-Iliescu.

Dar să revin la respingătoarea laşitate a politicienilor, dovedită de teancul imens de cereri al celor care pretind protecţie oficială. Că lipsa