Tarkovski. La rostirea acestui nume, prin faţa ochilor se derulează imagini de o frumuseţe picturală din filme precum Andrei Rubliov, Solaris, Oglinda, Călăuza, Nostalgia, Sacrificiul... Numele nu reprezintă numai un subiect al unui curs de specialitate în cadrul Academiei de Teatru şi Film, ci, pentru publicul larg, înseamnă şi amintirea cozilor interminabile din faţa Cinematecii, în speranţa obţinerii unui bilet la filmele celebrului regizor. Aşadar, Tarkovski - regizorul. într-o oarecare măsură, pentru cititorul român, completarea "regizorul" sună redundant. Tarkovski e Andrei Tarkovski. Şi totuşi, această completare este necesară, căci el aparţine unei dinastii complet necunoscute publicului larg şi prea puţin cunoscute publicului de specialitate. în mediul cultural moscovit, înainte cu mult de afirmarea lui Andrei (1932-1986) ca regizor, numele fusese impus de tatăl acestuia, Arseni Aleksandrovici (1907-1989), poet şi traducător, la rândul lui fiu de poet şi gazetar al altor vremuri, Aleksandr Karlovici (1862-1924). Aşadar, cine au fost aceşti Tarkovski?

"Pe de o parte, această familie este neobişnuită, de vreme ce din ea au ieşit personalităţi strălucite precum bunicul [...], tata sau Andrei. Pe de altă parte, este o familie cât se poate de obişnuită, de vreme ce istoria ei este tipică multor familii nobiliare. Familiile de viţă veche s-au ames-tecat cu cele din popor, fără să se mai preocupe de puritatea sângelui, iar, după revoluţie, pierzând puţinul pe care îl avuseseră, s-au contopit cu milioanele de oameni simpli, împreună cu care au traversat toate greutăţile sortite lor." Cartea Marinei Arsenievna Tarkovskaia, sora regizorului, intitulată Cioburi de oglindă 1, din a cărei versiune în limba română - aflată în pregătire - am citat un fragment, vine să facă lumină într-o zonă atât de puţin cunoscută. "Am gândit această carte ca o cronică de fami