Pare de necrezut, dar există responsabili care se ocupă de fericirea noastră. De la naştere pînă la adînci bătrîneţi. Mai întîi, moaşele şi mamoşii aferenţi, distribuitorii de lapte pentru sugari (cînd, bineînţeles, ajunge pentru toţi), apoi familia, iar dacă nu familia, instituţiile care se îndeletnicesc, în lipsa familiei sau împotriva ei, cu pruncii abandonaţi ori incapabili să-şi asigure o copilărie cît de cît fericită, educatoarele, învăţătorii şi profesorii, apoi comicii şi cîntăreţii de la radio şi televiziune, salariile sau pensiile părinţilor şi bunicilor care ne fac pe noi, copiii şi nepoţii, să gustăm din cei care ne pun "în direct" cu divinitatea, cei care vor să ne introducă în NATO şi în Uniunea Europeană, Ministerul Turismului, care ne asigură imense reduceri la staţiunile de pe litoral în afara sezonului şi are grijă să ne distrăm în parcuri, indiferent ce nume poartă ele, Ministerul Culturii şi Cultelor, care ne dă premii, apoi Uniunea Scriitorilor, Uniunea Artiştilor Plastici, Uniunea Teatrală, Uniunea Compozitorilor, Uniunea Cineaştilor, care ne dau premii, televiziunile care ne dau şi ele premii la emisiuni organizate în acest scop, diversele firme care ne dau premii dacă trimitem capace, revistele care ne dau premii, Ministerul Învăţămîntului şi Cercetării care

ne dă burse, Ministerul Transporturilor care ne dă locuinţe, Serviciul Paşapoarte care ne dă paşapoarte fără viză, ţările care ne dau de lucru etc. Toate acestea, împotriva celor care sînt responsabili cu nefericirea noastră de la naştere pînă la moarte, celor care scumpesc apa, celor care scumpesc căldura, care măresc accizele la petrol, la alcool, la cafea, la ţigări, care ridică preţurile la telefon, la ouă, la carne, care nu asigură hrana în spitale şi medicamentele în farmacii, care urcă în goana maşinilor pe trotuare şi ne omoară, care vînd alimente alterate, care vor c