În Rusia mijlocului de secol VII, Ţarul Alexei şi Patriarhul Nikon au hotărît schimbarea riturilor şi cărţilor sfinte vechi şi modificarea lor după variantele greceşti moderne ale timpului. În interiorul Bisericii pravoslavnice s-a produs atunci marea ruptură - raskol-ul. Ruşii s-au împărţit în două: unii au acceptat noile legi din convingere sau frică, iar alţii, credincioşi tradiţiilor moştenite, au refuzat "reconvertirea". Aceştia din urmă au fost numiţi staroveri, adică de credinţă veche.

Aceeaşi definiţie ar putea reprezenta şi documentarul de mediu-metraj care abordează într-un mod interesant şi aparte acest subiect: este un film "de credinţă veche". Filmul Staroverii, realizat pe peliculă de 35 mm, Kodak Eastman, este produs de "Total Professional Records", "MDV Film", cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi a fost prezentat în avanpremieră la Cinemateca Română la sfîrşitul lunii martie. Fără "făţărnicia" unei virtuozităţi moderne, de efect, regizorul basarabean Dumitru Grosei încearcă să surprindă, printr-o ideatică vie, simplă şi firească, o comunitate de lipoveni desfăşurată în esenţa realităţii sale spirituale. Regăsim în film cele două dimensiuni : dragostea şi moartea, exprimate prima printr-o nuntă desfăşurată după ritualurile lipoveneşti, în costume tradiţionale, cealaltă prin imaginea repetată a cimitirului şi prin prezenţa bătrînilor comunităţii care îşi aşteaptă, cu o seninătate datorată unei credinţe nealterate în Dumnezeu, firescul sfîrşit. Pentru aceşti oameni de-o simplitate aproape naivă, viaţa este guvernată de bine şi de rău, de Dumnezeu şi de diavol, nu există o cale de mijloc. În film sînt ilustrate prea puţin obiceiurile zilnice şi modul de a trăi al lipovenilor (apar doar cîteva cadre în care bărcile pleacă în zorii zilei la pescuit, în care femeile prepară peştele etc.) accentul fiind pus pe de-o parte pe credi