În primele luni ale anului 1990, pe un peron al Gării de Nord s-au întîlnit două vechi cunoştinţe: un fost ofiţer din Securitate, cîndva la comanda unei direcţii regionale din Moldova şi un magistrat militar care se apropia de pensie. "Ştii - povestea bătrînul securist - ce simt eu acum, în timpurile astea, cînd toţi ţipă că ne vor pielea? Nu-mi e frică nici de puşcărie şi nici de moarte. Am văzut destule din amîndouă. Mă macină însă o amintire. E o poveste veche. Tocmai fusesem încadrat la Securitate, în vara lui '49, la Buzău şi şeful mi-a dat ordin să mă duc să aduc pentru cercetări, adică să arestez, un preot din comuna P... Am plecat cu trenul (maşinile erau ocupate cu misiuni mai importante), însoţit de un soldat. Într-un buzunar al hainei aveam pistolul, iar în celălalt o fascicolă din Tînăra Gardă a lui Fadeev. M-am pus pe citit pînă la destinaţie. Cînd am ajuns, n-am reuşit să dau de popă. Presimţise, ori cineva i-a dat de veste şi s-a ascuns. Aşa că, înciudat, am aşteptat un tren de întoarcere. În tren m-am pus din nou pe citit, dar nu mă simţeam la largul meu şi nu mă putea concentra asupra cărţii - prima mea misiune eşuase. Deodată, în compartimentul în care eram a intrat un preot. L-am urmărit într-o doară cu privirea şi mi-a încolţit o idee. Cînd s-a apropiat gara şi am ieşit pe culoar, îndreptîndu-se spre uşă, l-am prins pe la spate de mînă, i-am pus pe ascuns ţeava pistolului în coaste şi i-am spus să nu facă zgomot să meargă unde-i spun. Aşa că l-am arestat pe preotul ăla; era mic de stat, la vreo 50 de ani şi uscăţiv. L-am dus la sediu, pe atunci plasat într-o veche casă boierească din centrul oraşului şi l-am închis în pivniţa care îndeplinea provizoriu rolul de arest. Erau mai mulţi deţinuţi acolo, printre resturi de lemne şi bucăţi de cărbune. Am urcat la birouri, unde am raportat îndeplinirea misiunii, după care zilele au trecut - iar în