Săptămîna trecută, două cotidiene, (Curentul şi Naţional) au anunţat o ştire bombă: la Cotroceni a avut loc o întîlnire de taină între Ion Iliescu şi Valeriu Stoica, unde s-a decis cooptarea Partidului Naţional Liberal la guvernare. Ştirea a fost apoi dezminţită, cu vehemenţă, de către cei implicaţi. În loc să se apere, ziariştii, care iniţial citau surse sus-puse, au tăcut, cu gîndul probabil la musca de pe propria căciulă. În final, toată lumea s-a făcut că uită, acceptînd că nu a fost decît o manipulare care a vrut să lovească în Valeriu Stoica. Tot săptămîna trecută, Libertatea a publicat o declaraţie a Laurei Andreşan. Cine este Laura Andreşan? Personajul este uşor de rezumat. O fată care arată bine şi care nu are ce căuta în presă. Nu pentru că ar arăta bine, majoritatea tinerelor ziariste sînt drăguţe, ci pentru că ea este convinsă că arătatul bine este într-o legătură directă cu jurnalistica. Am văzut nenumărate scene cînd astfel de domnişoare, pe culoar, cer politicienilor ceva, un interviu, o declaraţie, pentru început, nimic spectaculos. Gesturile sînt clasice: buzele ţuguiate, zîmbetul cu dublu înţeles, armele tradiţionale pentru exercitarea farmecului. De cele mai multe ori, obţin declaraţiile respective, deşi, probabil, le-ar fi avut oricum. Practica este cunoscută, invidiată, urîtă şi dispreţuită de ceilalţi reporteri. Iar Laura Andreşan este un exemplar tipic al speciei, cu realizări chiar mediocre, din moment ce alt exemplar a ajuns acum corespondentă a TVR, plătită de guvern, într-o mare capitală europeană, iar ea rămîne dezbrăcată în ediţia locală şi proastă a unei publicaţii pentru masculi. Poate ar intra în discuţie şi labilitatea psihică a politicienilor amatori de ritualuri de pre-împerechere de pe holuri, din moment ce le cedează mereu. Aşadar Libertatea a publicat o lungă declaraţie a Laurei Andreşan, combinaţie banală între o poveste