Privată este sinonim cu budă, veceauă, closetă, tauletă şi încă vreo cîteva vorbe proaste pe care limba română literară nu le-a asimilat. În anumite culturi se recurge la incinta denumită astfel cu discreţie, ce face omul acolo îl priveşte numai pe el. Spun în anumite culturi avînd în vedere informaţiile pe care le deţin privind grupurile sanitare de utilitate publică din Rusia. Informaţia mea cea mai veche datează din anii '70, cînd o cunoştinţă mi-a relatat experienţa ei personală. Cică era la Moscova şi a întrebat pe cineva unde este ubornaia, adică "locul" pe ruseşte. I s-a indicat o uşă cenuşie prin care a intrat. Acolo, o încăpere lungăreaţă, prevăzută cu două jgheaburi fixate jos, pe pereţii laterali. În jgheaburi curgea apă cu jet puternic din nişte robinete. Cîteva femei se aflau pe lîngă jgheaburi urmărind un scop pe care nu era greu să îl ghiceşti. Fiecare cu treaba ei, dar ca să treacă vremea, mai schimbau fetele între ele o vorbă. Persoana de la care ştiu istoria încremenise, pur şi simplu. Nu putea nici să înainteze, nici să iasă. Sesizînd situaţia, o femeie dintr-o bucată i-a strigat prietenos, pajalusta, tavarişcea, pajalusta, indicînd cu degetul "locul" liber de lîngă ea. Observ că, la feminin şi în sensul la care m-am referit, privatul se confundă cu intimitatea, care intimitate diferă de la o cultură la alta, aşa cum am văzut. N-am să comentez pe larg, aşa cum am fost tentată, despre raportul intimitate, privat. Ajunge să spun că intimitatea este mai veche şi mai vagă, iar privatul devine posibil în societăţile unde poate fi garantat. Şi nu-i uşor să-l garantezi avînd în vedere că atenţia faţă de privat depinde de fiecare persoană, sînt inşi care se înconjoară de un privat enorm, iar altora nici nu le pasă de problemă. Mă întrebam ieri cum ar fi lumea dacă respectul faţă de intimitate şi privat ar funcţiona perfect? Răspunsul care mi-a venit