Editoarea secţiunii de business a unui ziar m-a rugat să aleg cinci companii care ar putea să aducă profituri investitorilor. Ziarul voia să supravegheze evoluţia acţiunilor pe timp de un an. Ideea nu e rea: deseori, novicii dau pronosticuri mai bune decît experţii. Un cunoscut de-al meu alege caii de la curse după nume: cu cît e numele mai poetic, cu atît pariază mai mult. Şi cîştigă bani frumoşi. Şi mai e şi "bafta începătorului", de care se lasă vrăjiţi mai toţi jucătorii. Instinctul meu sportiv a fost stimulat de aşa încercare. Editoarea mi-a trimis o listă cu 49 de companii locale înscrise la bursă, iar eu mi-am pornit cercetările. Cîteva îmi erau cunoscute, cum ar fi, de exemplu, cele care mă storc de bani în fiecare lună pentru gaze şi electricitate sau cea care distruge culturi indigene în Indonezia în căutare de minereuri. Am trecut peste ele. Lanţul meu favorit de cafenele apărea şi el pe listă, dar tocmai citisem că sînt în pragul falimentului. Din prea mare generozitate, bănuiesc. Uneori au chiar şi un pianist în local, la vremea prînzului. Asta nu face bine la acţiuni. Am ignorat, de asemenea, companiile cazinourilor, care golesc buzunarele săracilor. A paria pe ei ar fi ca şi cum ai încerca să ţinteşti un peşte plutind într-un butoi: săracii fi-vor întotdeauna cu noi. Am tăiat şi imperiul puilor, pentru că ştiu ce păţesc bietele zburătoare pînă ajung pe mesele noastre, iar eu nu mănînc carne de pasăre. Companiile care produc avioane de luptă şi arme de înaltă tehnologie păreau o alegere atractivă, dat fiind ultimele noutăţi auzite la Fox News, dar apoi mi-am amintit că ele îmi cheltuiesc impozitele. Aş face bine să nu stimulez lăcomia militarilor. Aşa că mi-au mai rămas 45 de fecioare. Am trecut în revistă nişte companii bancare care păreau destul de profitabile, dar ale căror pagini de web clocoteau de nelinişte. Mi-au trecut prin faţa ochilor r