convorbire cu Frédéric MITTERRAND Greu să-l convingi pe Frédéric Mitterrand să accepte postura de vedetă... Prezentîndu-l, la Institutul Francez din Bucureşti, între două proiecţii de filme ale sale (Lettres d'amour en Somalie, 1981, şi Madame Butterfly, 1995), ca "star de televiziune", la fel de cunoscut ca PPDA (Patrick Poivre d'Arvor, prezentatorul de la TF1), F.M. s-a derobat printr-o piruetă politicoasă, "Nu, nici vorbă de-aşa ceva!". Ce-i drept, vizionarea de la Institut arăta cinefililor bucureşteni o faţetă mai puţin cunoscută a realizatorului TV: aceea de cineast "à part entière", de cinefil pasionat, maestru în arta colajului cinematografic, montînd, cu egală fervoare, frînturi de filme (Pasolini etc.) şi documente de arhivă... Cineast, aşadar - dar şi scriitor, administrator (cîndva) al sălilor "d'art & essai", animator-prezentator, producător şi realizator de emisiuni TV, sporadic actor (a jucat, printre altele, în Merry-go-round de Jacques Rivette, 1983, şi a putut fi auzit, mai recent, ca voce - inconfundabilă - în Le Fabuleux destin d'Amélie Poulain), Frédéric Mitterrand rămîne - dincolo de cochetăria de circumstanţă - principalul protagonist al "operaţiunii" 24 heures à Bucarest. Venirea sa, împreună cu echipa TV5, a prilejuit şi interviul care urmează. (a.l.ş.)
Pregătind acest interviu şi gîndindu-mă la multiplele dvs. activităţi, m-am întrebat care ar putea fi trăsătura de unire între ele... Cred că este vorba de dorinţa de a mărturisi, de a aduce o mărturie legată de feluritele forme pe care le poate lua istoria - personală (în filmele şi scrierile dvs.) sau colectivă (în emisiunile de televiziune, în documentare etc.). V-aş întreba, aşadar, dacă aşa este sau dacă ceea ce faceţi se leagă mai curînd de ceea ce se numeşte - cu un termen mai abstract - "devoir de Mémoire" (=datoria Memoriei)? Sau poate de amîndouă... E formidabil, pentru c
