Imaginaţia, asta se ştie din mai '68, e o condiţie importantă pentru reuşita unei "manif". Liceenii şi studenţii care demonstrează zilnic din 22 aprilie încoace au început prin a-şi exprima stupefacţia: "Plîng, plîng, mi-e ruşine că-s francez", "Votul ruşinii". A urmat imediat declaraţia de solidaritate cu cei care sînt vizaţi de discursul lepenist: "Sîntem cu toţii copii de imigranţi!". Au apărut, apoi, mai vechile sloganuri anti-FN, unele dintre ele adaptate noii situaţii: "Le Pen eşti terminat, tineretul e în stradă", "Le Pen la putere, în Franţa e durere", "F de la fascist, N de la nazist", "Afrontul Naţional", "Mussolini 1922, Hitler 1933, Le Pen niciodată" (adaug cîteva lozinci intraductibile, bazate exclusiv pe jocuri de cuvinte: "Le Pen de mort", "Pen perdue", "P'Haine" etc.). Relevantă pentru orientarea politică a demonstranţilor este maniera în care e prezentată opţiunea electorală din 5 mai: "Le Pen nazist, Chirac bandit", "Le Pen afară, Chirac la pîrnaie!", "Pe 5 mai votaţi-l pe escroc, nu pe fascist!", "Mai bine un vot ce pute decît un vot care ucide", aceste viguroase încurajări fiind încununate de un mobilizator "La urne, cetăţeni!". În sfîrşit, lozincile ce vizează direct pe Le Pen şi Frontul Naţional; nu şi-a făcut, deocamdată, reapariţia mai vechiul slogan: "Le Pen - un glonţ, FN - o rafală!", în schimb abundă formulele: "Cadavru!", "Hoit!", "Porc!", "Eutanasie pentru Le Pen!". Mai citez un slogan pe care îl voi lăsa ca atare, în limba lui Voltaire, avînd încredere în francofonia cititorilor noştri: "Le Pen enculé!", slogan ce va fi fiind, poate, antifascist, dar e, cu siguranţă, trivial şi, dacă ne gîndim bine, homofob. Tinerii, ni se spune (foarte mulţi dintre ei fiind adolescenţi de 15-17 ani), s-au mobilizat spontan, un rol decisiv avînd aici telefoanele mobile, graţie cărora manifestaţiile au putut fi organizate şi coordonate eficient. N