Odată, o bătrînă de peste optzeci de ani, a cărei singură distracţie zilnică rămăsese televizorul, mi-a povestit cu multă seriozitate cum, în fiecare seară, oamenii de pe ecran ies pe rînd din aparat, se aşează cu ea la masă, "uneori mai servesc şi cîte un pahar de vin", după care stau la taclale. Relatarea, pentru a deveni cît mai credibilă, era presărată cu replici de genul: "Aseară m-am certat rău de tot cu Virgil Ianţu, a vrut chiar să mă bată!" sau "Săptămîna trecută Andreea Marin mi-a povestit toată viaţa ei şi vai ce-am mai plîns!". Dincolo de latura amuzantă a poveştii şi fără a mai analiza declicul său real - scleroza avansată, în cazul respectiv -, am realizat, prin extrapolare, că televizorul poate reprezenta un univers paralel pentru majoritatea dintre noi, poate deveni o altă dimensiune a vieţii noastre cotidiene, uneori atît de banală şi de monotonă. De fiecare dată cînd mă întîlnesc cu rude şi prieteni hai să le zic provinciali, din oraşe mici, pierdute pe harta ţării, purtăm aceleaşi discuţii interminabile: "Cum n-o cunoşti pe Mihaela Rădulescu?! N-ai văzut-o nici măcar pe stradă!", "Nu ştii unde stă Andreea Esca? Am citit că locuieşte în acelaşi cartier cu tine... Nu i-ai văzut nici măcar casa?", "Mi-a spus cineva că Tabără îşi face în fiecare sîmbătă cumpărăturile la Metro... Nu te-ai întîlnit niciodată cu el?". Pentru ei, avantajele de a locui în Bucureşti pot însemna să-ţi bei dimineaţa cafeaua cu Horia Brenciu, să călătoreşti în acelaşi vagon de metrou cu Marina Almăşan, alături de tine, la cinema, să stea Geanina Corondan şi să-ţi cumperi hamburgeri de la McDonald's împreună cu Ion Caramitru! Nu mă enervez şi nu mă justific, doar îi las să-mi povestească ultimele bîrfe din VIP sau din TV Mania. Mi le spun, cu un aer confidenţial, de parcă ar fi aflat noutăţile directe de la surse, adică de la "vedete", pe tren, în drum spre Bucureşti. Îi