În dormitor/In the Bedroom (2001), regia Todd Field, cu Tom Wilkinson, Sissy Spacek, Marisa Tomei, Nick Stahl, William Mapother. În bucătăria spaţioasă a soţilor Fowler (Tom Wilkinson şi Sissy Spacek), schijele sar în toate direcţiile atunci cînd cei doi explodează: fiul lor (Nick Stahl), care la sfîrşitul verii urma să plece la o şcoală de arhitectură şi care trăia o poveste de dragoste cu o femeie măritată (Marisa Tomei), mamă a doi copii, din orăşelul lor din Maine, a murit violent. Pînă acum, părinţii îndoliaţi n-au vorbit despre pierderea lor: ea (profesoara corului din liceu) s-a retras pe canapeaua din faţa televizorului, fumînd şi privind absentă emisiuni umoristice, în timp ce el (un doctor) îşi vedea în continuare pacienţii, juca poker, tundea iarba. Nu se mai întîlneau decît în dormitorul lor burghez, ca să adoarmă fără să se atingă, "noapte de noapte unul lîngă altul" - în cuvintele altcuiva despre un alt cuplu - "ca două leşuri îngropate împreună". Iar acum, cînd au început să vorbească, îşi spun lucruri oribile: ea îl acuză că n-a întrerupt la timp idila, pentru că prin intermediul fiului îşi satisfăcea pofta tomnatică de femei tinere, simple şi sexy ("Fiul nostru a murit pentru o fantezie de-a ta"); el îi răspunde că fiul lor s-a legat de femeia aceea măritată, de pe un palier social inferior, ca s-o sfideze pe ea - mama dominatoare şi acră. Unora le trebuie zeci de ani ca să devină frumoşi, iar Sissy Spacek, a cărei celebritate ca actriţă durează de aproape 30 de ani, e abia acum frumoasă. Paloarea privirii ei, cînd încasează loviturile acestea, şi inflexiunile vocii lui Tom Wilkinson, felul cum învîrte cuvîntul în rană ("Eşti amară, Ruth, şi e oribil că eşti aşa, oribil") sînt aproape insuportabile - şi dacă unii spectatori rîd la această secvenţă (vezi P.S.), poate că au o scuză: încearcă să se distanţeze, să evite schijele. Dar abia după cît