Cel mai special „emisar special“
De citeva saptamini, Regele Mihai s-a angajat intr-o operatiune cu totul aparte: aceea de sustinere a candidaturii Romaniei pentru intrarea in Alianta Nord-Atlantica. In acest scop, in rol de „emisar special“, el va face turnee in mai multe state occidentale organizate ca monarhii constitutionale. S-a deplasat deja in Spania, iar zilele trecute l-a gazduit la Castelul de la Savirsin pe Printul Charles, mostenitorul tronului Marii Britanii. Urmeaza alte citeva calatorii in strainatate.
Iata o situatie cit se poate de interesanta: un Rege face – practic – lobby, si anume pentru tara sa care este o republica!
O bizarerie a istoriei, am putea spune; dar – paradoxal – si un simptom al normalizarii vietii publice actuale. Sa vedem de ce bizarerie si de ce normalitate.
Decenta si credibilitate
Statutul fostului nostru Suveran este – o stim cu totii – consecinta destinului dramatic al Romaniei postbelice. Obligat sa abdice la finele lui 1947, Regele Mihai a trait in exil pina cind regimul comunist s-a prabusit, adica o intreaga epoca istorica. La inceputul anilor ’90, ca si astazi, el era si este singurul sef de stat de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial inca in viata, figura sa capatind alura unui simbol al istoriei europene a secolului XX si – fireste – al trecutului si al prezentului national.
Nu s-a mai putut – insa – pune in mod serios problema restaurarii monarhiei in Romania postcomunista. Cea mai mare parte a populatiei actuale n-a apucat anii de dinainte de 1947 si vede in republica o forma fireasca de guvernare. Turbulentele politice de la inceputul deceniului 10 al secolului XX au inflamat tema atit de rau incit o dezbatere adevarata despre avantajele revenirii la monarhie n-a putut avea loc. Fantezia din 1992 a liberalilor, pastoriti atunci de Radu Campeanu, care i-a pr
