Reprosandu-i lui Chirac ca nu-i rosteste numele, Le Pen i-a amintit, ca, in schimb, in anii '80 l-a putut felicita pe dictatorul roman. Poate extrema dreapta romaneasca sa fi contribuit la discursurile electorale ale candidatului FN cu informatii carate de vechii securisti.

Dar chiar daca nu fostilor nostri securisti din Romania Mare li se datoreaza ridiculizarea lui Chirac prin apropierea de Ceausescu, legaturile dintre Le Pen si C.V. Tudor sunt bine cunoscute, ca de altfel intreaga retea a extremei drepte din spatiul european, diferentiata, de la tara la tara, care castiga audienta speculand populist nemultumiri provocate de discrepantele sociale, frica de globalizare, imigratia ajutata de circulatia mult mai libera a persoanelor si dificultatilor de intregrare a culturilor diferite. Victoria de acum cativa ani a extremei drepte austriece se dovedeste a fi fost doar un inceput nefast.

Unele comentarii romanesti vor sa-l diferentieze pe Le Pen de C.V. Tudor: primul ar fi "cu totul altceva, un patriot, deranjat doar de imigrantii arabi, ceea ce, nu-i asa, se poate intelege". Aici urmeaza un clipit din ochi complice. La fel arata comportamentul unor romani care, odata naturalizati intr-o tara vestica, detesta imigrantii, cu o stranie uitare a conditiei lor recente. In general, complexele romanilor se datoreaza si modului in care ei si-au interiorizat o alta geografie, de parca tara lor ar fi asezata intre Germania, Franta si Statele Unite.

Dar nu numai din acest bovarism majoritatea romanilor urmaresc alegerile din Franta cu un sentiment de déja vu.

Se retraiesc alegerile din 2000, socul surprizei cand, la turul doi, a ramas de ales intre I. Iliescu si C.V. Tudor, rusinea, anxietatea, umilinta votului cu sufletul indoit, reprosurile nedrepte primite pentru el - rani abia cicatrizate, explicatii posibile pentru pasivitatea politica ulterio