Noul program Cultural al Televiziunii Române demarează greu, dar promiţător. În primul rînd, avem şi noi, ore în şir, muzică, literatură, operă, dans, talk-show-uri şi ştiri culturale, recitări, concerte, cărţi etc. Baza documentară e folosită intens. La un talk-show Dezbateri: dosarele istoriei, pe lîngă invitaţi şi telefoane în direct, am văzut filme documentare din anii '40 care ne-au dat fiori. Tehnic, mai sînt multe de făcut. Emisiunea cu pricina a fost lentă, lipsită de nerv, statică şi cu prea multă vorbă (orişicît de talk ar fi fiind ea!). Moderatorul, cam didactic. La varietatea domeniilor, sperăm să putem adăuga nu peste mult timp şi profesionalismul. Care, deocamdată, e în suferinţă. Şi să ne convingem de independenţa noului canal: T.V.R. Unu devenit quasioficial, T.V.R. Cultural trebuie să rămînă nepăsător la interesele de partid şi de stat.
*
* *
În week-end, pe toate canalele româneşti (Unu, Pro, Antena, B1), sport. Mai exact, fotbal. Şi live. (Nu înregistrat ca Potra şi ai săi, totuşi campioni europeni în premieră la gimnastică masculină: echipe, individual compus, cal cu mînere şi sol. Plus un argint şi un bronz. Başca un aur la juniori. Prevederea celor care cumpără drepturile de transmitere n-a mers pînă la Patras, în Grecia, mai ales că fetele noastre de aur lipseau, tot în premieră, de la apel). A propos de fotbal: transmisiile ne permit, în cazul lui, să facem comparatism spontan. Ne uităm la un meci precum Sportul-Oţelul ca la unul din anii '50; apoi la unul din Primera Divison unde se joacă alt joc, de prin anii 2001. Cădem peste Naţional-Rapid, cu stopuri de trei metri şi maximum două pase succesive reuşite. Dar imediat ne spală ochii un meci din Premier League cu un angajament teribil, dar fără faulturi, şi cu goluri de C.N.N. (Să fim drepţi: şi golul din foarfecă pe spate al lui Cătălin Cursaru a fost de C.N
