Jurnalul lui Negoiţescu

Într-un interviu acordat OBSERVATORULUI CULTURAL (nr. 112), dl Emil Hurezeanu vorbeşte despre existenţa unui jurnal intim al lui Ion Negoiţescu ("al cărui unic cititor sînt"): "Jurnalul este închis încă 20 de ani. Anul viitor se împlinesc 10 ani de la moartea lui Negoiţescu. Interdicţia a fost stabilită pentru 30 de ani. Jurnalul este în custodie sigură care va funcţiona indiferent de soarta custozilor". Împărtăşim opinia dlui Hurezeanu: "Păcat că acesta va fi citit peste atîta timp, putea fi citit şi mai repede, fiindcă lămureşte foarte multe lucruri. Negoiţescu era o pasăre rară în literatura română. Era un personaj care şi-ar fi găsit loc fără atîta zarvă în cultura germană sau franceză. Ar fi putut fi asemeni lui Gide sau Montherlant." * După ce şi-a declamat frustrarea pe toate tonurile (era să zic: toanele) în scrisori particulare, publicate generos de CONTEMPORANUL, dl D. Ţepeneag revine acum în paginile aceleiaşi reviste (nr. 16) într-un dialog cu dl Ion Simuţ. Dl Ţepeneag are o viziune războinică despre viaţa literară: lupte, tabere, armistiţii etc. D-sa povesteşte, fără pic de umor, cum a vrut să facă o Asociaţie a Scriitorilor Români din Exil, nu cu mult timp înainte de 1989, în care d-na Monica Lovinescu nu şi-ar fi găsit locul, nepublicînd pînă la acea dată decît o singură carte, în loc de două, cîte prevedea statutul. Vă imaginaţi Asociaţia fără unul din liderii literari de opinie cei mai importanţi din exilul românesc! Şi fără, din diverse pricini, dl Paul Goma. Din care ar fi făcut în schimb, parte dl N. Breban, care nu era, la drept vorbind, exilat. Poate că e mai bine că Revoluţia i-a scutit pe iniţiatori de ridicol: au survenit evenimentele cunoscute şi Asociaţia nu s-a mai făcut. * Numărul unu, ianuarie, februarie, martie 2002 al revistei sibiene EUPHORION (din care, vai, lipseşte Iustin Panţa) e consacrat în bu