Cartea pictorului Toi Shozu, născut în 1923, înrolat în armată în 1943, trimis în China în martie 1945, ajuns prizonier, după ce Japonia a pierdut războiul, l-a inspirat pe dramaturgul Den Fujita, o adevărată conştiinţă a societăţii japoneze actuale, să scrie piesa Ghidul războiului. Marcând aniversarea a 100 de ani de relaţii româno-japoneze, Compania 1980 din Tokio a întreprins, cu sprijinul Guvernului Japoniei un turneu în ţara noastră, oferind două reprezentaţii cu Ghidul războiului în sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti, în zilele de 27 şi 28 aprilie 2002. În prezenţa ambasadorului Japoniei la Bucureşti, Excelenţa Sa domnul Hidekata Mitsuhashi, care a salutat prezenţa trupei japoneze în ţara noastră la începutul reprezentaţiei din 27 aprilie, publicul român a asistat la o surprinzătoare poveste a Japoniei de ieri şi de azi.

Tani Masami, un absolvent de medicină veterinară este recrutat de armata japoneză în 1934 şi trimis să lupte undeva în nordul Chinei. Având formaţie de veterinar, devine medic asistent militar (căci, afirmă autorul "singura diferenţă dintre animal şi om este creierul") şi este transferat în sudul oraşului Beijing, unde lucrează sub comanda colonelului chirurg militar Kamata Hiroyoshi. "Pacienţii" spitalului erau prizonieri chinezi şi rebeli japonezi. "Doctorii" supuneau aceşti "pacienţi" la disecţii pe viu pentru cercetări medicale. Ca asistent al lui Kamata, Tani era responsabil cu înregistrarea informaţiilor. În 1945, Tani devine prizonier al sovieticilor, iar după ce China devine Republică Populară, în 1949, este acuzat de maltratarea prizonierilor şi condamnat la 17 ani de închisoare. Kamata Hiroshi, însă revine acasă după război şi, ascunzându-şi trecutul, devine un reputat profesor la o Facultate de Medicină. Scrie lucrări strălucite în domeniul infecţiei bacteriologice, pe baza experimentelor făcute pe prizonie