De fapt, voi vorbi despre lipsa uneia sau a celeilalte dintre noţiunile din titlu. Mai exact, despre reducţia, care se face în mod curent, la etică a unor erori care ţin, cred eu, şi de profesionalism; şi despre necesara lor reciprocitate.

Dar, mai întîi, cîteva exemple. Ziarele ne-au informat în săptămînile din urmă că bricul Mircea, istorica navă-şcoală, a fost relansat la apă, după ce, vreme de opt ani, a suferit reparaţii capitale la Şantierul Naval din Brăila. În prezenţa Ministrului Apărării, a şefului de Stat Major al Forţelor Navale şi a numeroşi ziarişti, ceremonia reabilitării acestui simbol al flotei româneşti, a trezit numai cuvinte de laudă la adresa celor care au izbutit performanţa de a fi cheltuit cu 40% mai puţin decît solicitase un Şantier Naval din Germania pentru aceeaşi operaţie. Problema este că, ajuns abia la mila 25, între Tulcea şi Sulina, bricul Mircea s-a oprit: i-a cedat motorul.

Aflăm, cam în acelaşi timp, că a fost inaugurată Galeria de Artă Medievală Românească, expoziţie permanentă din cadrul Muzeului Naţional. Peste 900 de lucrări din secolele XIV-XVIII (între care frescele renumite de la Curtea de Argeş) au fost restaurate rapid şi bine de către specialiştii români. Lucru interesant, dar tocmai aceştia n-au fost la ceremonia inaugurală, la care s-au aflat în schimb oficialităţi politice şi culturale. Să fi ghicit oare restauratorii că munca lor riscă să se dovedească zadarnică în condiţiile în care sistemul de climatizare ales de conducerea Muzeului este neperformant, iar vitrinele sînt menite să apere, bunăoară, Tetraevangheliarul lui Gavriil Uric doar de muşte, neavînd climatizare proprie?

Doi ditamai profesori universitari au fost prinşi recent cu studii plagiate. Şefii catedrei de istorie de la o mare universitate românească au pus în circulaţie un manual care nu doar îl relua pe acela scris de altcinev