Rar, foarte rar, spaţiul cultural al unei ţări este afectat structural de apariţia unei singure cărţi. În ciuda adversităţilor de tot felul, prin ea însăşi şi dintr-o singură mişcare, cartea-eveniment schimbă termenii dezbaterilor intelectuale, felul în care sunt formulate "problemele", bulversează modul de gândire al unei întregi generaţii. Cartea-eveniment este o explozie, o dinamitare a status-quo-ului intelectual, o spargere a monopolului instituit asupra ideilor, o spulberare a paradigmelor eternizante. Un act de luciditate dureroasă.
Nu cred că exagerez afirmând: Omul recent de H.-R. Patapievici este cartea-eveniment a perioadei postcomuniste. Desigur, Omul recent nu este singura operă de valoare pe care a produs-o cultura română în perioada postdecembristă. Există cărţi care, "orbitoare" fiind, au împlinit paradigmele. Câte cărţi însă au torpilat orizontul de aşteptări confortabile al cititorilor? Câte opere admirate, adulate, premiate "s-au pus cruciş" în numele unor adevăruri fundamentale? Nici un roman, nici un eseu, nici un poem n-a aruncat în aer conformismul gândirii actuale, n-a blocat cu adevărat mecanismele producătoare de iluzii.
Cartea lui H.-R.Patapievici este un atac împotriva postmodernităţii şi a "omului recent" care cu onor o reprezintă. Potrivit tezei autorului, "postmodernitatea nu este decât o formă exacerbată de modernitate" iar "oamenii pe care îi produce într-un ritm industrial modernitatea, care şi-a ieşit din propria ne-măsură nu sunt cu adevărat nici noi, nici înnoiţi: sunt asemeni conservelor cu data de expirare doar recenţi". Împotriva omenirii recente, Horia Patapievici lansează atacuri devastatoare pe toate fronturile gândirii filozofice. Aruncă în luptă divizii de citate, foloseşte armamentul cel mai performant în materie de argumentare logică. Se deplasează rapid, razant, lansează nimicitoare rachete sol-sol di
