Publicat în 1999 la Editura Crater, jurnalul Elenei-Margareta Ionescu, soţia lui Nae Ionescu, n-a stîrnit prea multe reacţii. Cu totul altceva ar fi fost, pentru publicul hipnotizat de celebrităţi, mai ales malefice, jurnalul lui Nae Ionescu însuşi. Cu toate acestea, dacă ştii ce să cauţi în el, Jurnal cu şi fără Nae Ionescu este un document de primă mărime. Aparţine unei mari învinse, unei ciudate victime a sorţii. Şi cu, şi fără Nae Ionescu, autoarea însemnărilor tot nefericită a fost.
Mi-aduc aminte din filozofia chineză: "A iubi fără a stima e a considera fiinţa iubită ca pe un animal domestic". Şi asta e, de fapt, şi situaţia mea faţă de bărbatul meu. Pentru el sînt un cîine credincios, chiar un cîine înţelegător, căruia i se pot spune anumite lucruri, dar un cîine! Şi, ciudat, m-am obicinuit cu gîndul acesta şi situaţia mea, care în alte împrejurări mi s-ar fi părut nespus de înjositoare, nu mă înspăimîntă deloc. (München, 25 noemvre / 8 dec. 1918. Mütterheim.)
Însemnările Elenei-Margareta Ionescu acoperă, cu mari întreruperi, peste patru decenii, din 1918 pînă în 1960. Născută în 1889, Elena-Margareta Fotino se căsătoreşte cu Nae Ionescu la 25 noiembrie 1915, la Primăria Sectorului I Galben, Bucureşti. (Despre corespondenţa lor de dragoste, publicată în 1997, a scris mai demult colegul meu Alex. Ştefănescu). între 1916 şi 1919 tinerii soţi locuiesc la München, unde viitorul mentor al trăiriştilor venise să-şi pregătească doctoratul. însă după ce România renunţă la neutralitate, ca toţi românii aflaţi în Germania, Nae Ionescu este considerat prizonier de război şi dus într-un lagăr de lîngă Hanovra, de unde va fi eliberat condiţionat în anul următor, fără dreptul de a părăsi teritoriul Germaniei. în 1919, Nae Ionescu îşi susţine teza de doctorat la Universitatea din München, apoi, după scurte perioade petrecute la Regensburg şi
