Despre Dan Mircea Cipariu subsemnata a mai scris acum vreo doi ani, atunci când poetului i-a apărut un volum împreună cu Traian T. Coşovei. Îmi plăceau poeziile lui Cipariu şi atunci, îmi plac şi acum. Plin de energie şi de "activism" literar, realizator de emisiuni culturale la televiziune într-o vreme, implicat teribil în tot soiul de evenimente, seri de poezie şi, mai nou, în tot ceea ce derivă din activitatea de membru al Uniunii Scriitorilor, Dan Cipariu face figură bună într-un câmp literar destul de confuz şi uneori inert cum este cel de azi din România.

Poetul se declară pentru o revenire la lirism şi romantism într-un peisaj poetic suprasaturat de sexualitate şi pornografie versificată. Obişnuiţi să ne iubim rece şi virtual în această realitate suntem injectaţi acum cu virusul dulcegăriei, cu şerbet şi alte droguri romantice şi ni se strigă în urechi: "sunt cel care se scaldă în râul deziluziilor/ mere-pere cine te vinde cine te cere/ scrie în fişa de observaţie: atenţie, virusul romantic!/ nu te pune cu cel ce aşteaptă să numere/ contul gras al vedeniei!". Recuperarea acestui sentimentalism, valţurile şi temenelile cu parfum de Văcăreşti, scanaţi şi scoşi la imprimantă sunt în cel mai pur spirit postmodern, cu toate acestea, fără scepticism oţios, ci cu duh autentic. Bogăţia de imagini şi danteluţele stilistice fac din poetul Dan Mircea Cipariu un eclectic şi un baroc. El e un balcanic senzual şi ludic şi complicat de tot soiul de artificii postmoderne (în ultima carte, sunt, de fapt două, cea de-a doua, decupată în subsol, este exclusiv citat, intertext, arhitext, autoreferenţialitate şi ce mai vreţi). Dan Cipariu se joacă de-a literatura în cel mai pur spirit levantin şi se joacă frumos, pe jumătate grav, cu o voluptate şi uşurinţă teribilă de a face rime cu poantă, cu umor, ironie şi cadenţă de cimilitură cu substantive abstracte: " oh, pe p