Toată suflarea din România a urmărit ce se întîmplă cu braşoveanul Dan Tartagă. Mass-media l-au transformat în urmăritul numărul 1 al ţării. Săptămîna trecută s-a scris şi s-a vorbit despre el, chiar şi după ce s-a predat la poliţie. Acest Tartagă, care a omorît - beat - doi bătrîni cu maşina, fusese condamnat iniţial la cinci ani de închisoare. Şi-a strămutat procesul, a făcut recurs şi în cele din urmă pedeapsa i-a scăzut la trei ani şi jumătate. Omul e miliardar şi presa îl acuză că şi-ar fi agonisit miliardele prin mijloace necurate. Dar asta e altă treabă, care n-are legătură cu accidentul de automobil.

După sentinţă dispare Tartagă. E dat în urmărire generală, ajunge şi pe lista Interpolului, iar ziarele dau ca sigur că a fugit în străinătate. De fapt, Tartagă era în România. Se internase în spital, pentru analize, mai avusese nişte afaceri de rezolvat - cînd a terminat s-a dus să se predea, chiar de 1 Mai, făcîndu-le astfel poliţiştilor o bucurie de ziua internaţională a celor ce muncesc într-un fel sau altul.

Ca într-un roman prost, în ziua în care Tartagă s-a predat, tatăl lui provoacă un accident de maşină în care moare o persoană.

Tartagă fiul a făcut tot ce a putut ca să petreacă în puşcărie cît mai puţin timp. Mi se pare de înţeles. Chiar şi amărîtul care conduce o Dacie veche de 20 de ani încearcă să scape cît mai ieftin după un accident de maşină. Spre meritul Justiţiei române, amărîtul înfundă puşcăria pentru mulţi ani, de la prima strigare, iar dacă face recurs se alege cu un supliment de pedeapsă, ca să-i intre în cap că Dura lex... Dacă în schimb e vorba de o personalitate de tip Tartagă, Justiţia devine gânditoare şi înţelegătoare şi iertătoare. Astfel că o viaţă de om îl costă pe Tartagă numai 21 de luni de puşcărie. Ca la second hand. Poate că judecătorii s-ar fi gîndit că cei doi bătrîni pe care i-a ucis Tartagă cu au