Marturisirea apartine unui romascan, veteran de razboi, nascut pe 4 iulie, la New York Medalii pentru fapte de eroism Unul dintre putinii supravietuitori ai acelor timpuri tulburi este si romascanul Iulian Hariton. S-a nascut la 4 iulie 1919, in New York, data care reprezinta si Ziua nationala a Americii. Dar aceasta zi nu i-a adus nici un avantaj, ci doar nenorociri. Parintii lui, bucovineni, au locuit 20 de ani in America. Dorul de tarimurile natale i-a determinat pe parinti sa se reintoarca in Bucovina, impreuna cu cei trei copii, nascuti pe meleaguri straine. Cind a inceput razboiul, Iulian Hariton a fost incorporat in Regimentul 8 Vinatori, la Cernauti. Luptind in linia intii, la Odessa, a fost ranit grav si luat prizonier de catre rusi. Din cei 150 de militari ai regimentului, s-au intors doar 40. Iulian Hariton a reusit sa scape si s-a intors la Roman. Intre timp, familia sa a fost deportata in Siberia, unde a ramas timp de 12 ani. Fratele sau a fost ucis in lagar, mama reusind sa scape dupa 12 ani de chin. In muntii Tatra, Iulian a fost ranit de o schija, care i-a sfirtecat fata. El a fost operat pe viu, suportind chinuri groaznice. Iulian Hariton a primit doua medalii, pentru ca l-a salvat pe comandantul regimentului Sorescu, pe care l-a dus in brate, ranit fiind, pina la un adapost unde a primit ingrijirile necesare. Cind s-a intors din razboi, Iulian Hariton nu si-a mai gasit nici fratele si nici tatal. Fratele a murit in razboi, iar tatal de "inima rea". Visul american Visul sau a ramas acela de a se intoarce la New York, locul unde s-a nascut. In 1947, rudele i-au trimis valuta pentru a-si plati drumul, dar oficialitatile de la Bacau nu au vrut sa i-o dea. La intoarcerea in Roman, a fost asteptat de Securitate si anchetat saptamini intregi. El spune ca a fost batut cu cruzime de securisti, pina i-au cazut dintii. Miinile sale batrine mai poarta insemnele