Au venit americanii! Si ce daca?. Ani de-a randul, pe plaiurile mioritice au curs, firav, e drept, izvoare de lapte si miere. Din import, de regula. S-au facut spontane gesturi de generozitate, s-au pus mintea si umerii la treaba. S-au facut donatii de bani, haine sau carti. Aveau, n-aveau treaba, e...
Au venit americanii! Si ce daca?
Ani de-a randul, pe plaiurile mioritice au curs, firav, e drept, izvoare de lapte si miere. Din import, de regula. S-au facut spontane gesturi de generozitate, s-au pus mintea si umerii la treaba. S-au facut donatii de bani, haine sau carti. Aveau, n-aveau treaba, echipe de entuziasti veneau de peste mari si zari fie sa construiasca orfelinate, fie sa modernizeze aziluri pentru batrani. Plantau un copac sau faceau curatenie pe Valea Prahovei. Protestau impotriva sacrificarii cainilor vagabonzi sau a transformarii zonelor rurale in gropi de gunoi. Entuziasmul acesta de import a fost contagios si, intr-o vreme, sute de romani li s-au alaturat. S-a manifestat impotriva betonierelor care contaminau cartierele marginase din Bucuresti. S-au organizat colecte de haine pentru saraci sau sinistrati, s-au strans carti pentru Basarabia si bani pentru biserici. Apoi, entuziasmul s-a cam stins. Nu al lor. Al nostru.
Chiar daca si-au pus problema, nu o data, ce se intampla cu ajutoarele financiare, si nu numai, pe care le inghite cu aviditate Romania, chiar daca oficialii sau opinia publica de la noi nu prea reactioneaza, iar cand o fac, singurele semne sunt insinuarile ca ajutorul nu este de buna-credinta, ca ni se va cere, la un moment dat, un pret si nu stim cat de mare este, dorinta organizatiilor din strainatate de a ne ajuta nu s-a stins.
Acum cateva luni, centrul Aradului a fost invadat de mai bine de cincizeci de studenti americani. Ei au pus mana de la mana, bursa de la bursa, si au venit in Romania pentru a
