Scrisoarea Saptamanii. Corespondenta de peste Ocean"Limba in care te-a crescut mama ta e cea mai frumoasa limba de pe pamant". Am petrecut vara trecuta in tara, vizitand rude, prieteni, cunostinte, dar mai ales locuri. Multi ma sfatuisera la plecare sa nu spun acolo de unde vin, ca romani-s saraci si...

Scrisoarea Saptamanii

Corespondenta de peste Ocean"Limba in care te-a crescut mama ta e cea mai frumoasa limba de pe pamant"

Am petrecut vara trecuta in tara, vizitand rude, prieteni, cunostinte, dar mai ales locuri. Multi ma sfatuisera la plecare sa nu spun acolo de unde vin, ca romani-s saraci si, crezand ca ai dolari, sunt capabili nu numai de furt, ci chiar de crima. Dar la minciuna, daca n-ai rutina, mai bine te lasi pagubas, ceea ce am si facut. Am calatorit in special in Transilvania, cu trenul, cu autobuzul, facand autostopul si cu... piciorul. Unii mi-au zis: "Sa nu mai spui la nimeni ca esti american, daca practici autostopul!". Dar eu am calatorit asa cum calatoreste imensa majoritate de acolo. Uneori, am fost prea increzator. De exemplu, din Abrud ma luase unul in Dacia lui (spunea ca e miner), iar cand am ajuns in Brad, se inserase. Neavand bani potriviti sa platesc omului, am intrat intr-un bufet sa schimb. Imi lasasem bagajul de mana in masina, cu aparatul de filmat in el. Omul putea s-o ia din loc, dar m-a asteptat langa bordura, cu motorul pornit.

Cu alta ocazie, in Maramures, am sosit seara tarziu intr-o comuna, cerand gazduire peste noapte. Mi-au oferit oamenii camera cea mai buna. Am vrut sa ma legitimez, dar gazda mi-a zis: "Nu-i nevoie sa ne arati nici un act! Noi te credem pe cuvant!". Cinasera, ca era tarziu, dar nu m-au lasat sa ma culc flamand. Mi-a fript femeia niste cartofi cu omleta. Dimineata, am vrut sa le platesc bunavointa, dar n-au acceptat. Oameni simpli, pe care nu-i uit si carora le-am ramas d