La invitatia Institului Francez din Bucuresti, Bertrand Badiou a sustinut pe 24 aprilie o conferinta in cadrul careia a citit si comentat fragmente din recent aparutul volum de corespondenta Paul Celan–Gisèle Celan-Lestrange (Correspondance, Seuil 2001, editor Bertrand Badiou, cu concursul lui Eric Celan). Bertrand Badiou este cercetator la École des Hautes Études din Paris si un specialist recunoscut in opera lui Paul Celan, editarea schimbului de scrisori dintre marele poet si sotia sa fiind doar cea mai recenta contributie a sa la studierea vietii si creatiei scriitorului de limba germana. Nu cu mult timp inainte de a parasi Romania, distinsul cercetator ne-a acordat interviul de mai jos.

Domnule Badiou, ca specialist in opera lui Paul Celan si prieten al familiei in ultimii ani de viata ai sotiei sale, Gisèle de Lestrange, ati ingrijit volumul de Correspondance, aparut, nu demult, simultan in Franta si Germania, care cuprinde scrisorile schimbate de-a lungul timpului de cei doi soti. Avind in vedere ca nu exista inca o editie romaneasca a acestei corespondente, ne-ati putea face o istorie a ei?

Scrisorile au fost adunate si pastrate de cei doi protagonisti de-a lungul intregii lor vieti. Sint chiar unele pe care Paul Celan obisnuia sa le poarte in buzunarul de la piept, pe unul din plicuri – prezentat acum in expozitia de la Institutul Francez – a scris un poem, si am reusit sa pun laolalta plicul si scrisoarea care fusese in el plecind de la felul in care fusese indoit.

Corespondenta aceasta e foarte vasta, se intinde pe o lunga perioada si, in plus, apartine unor oameni care traiesc si locuiesc impreuna – ceea ce se intimpla rar. Scrisorile le insotesc viata cind sint despartiti. Sint departe unul de celalalt in mai multe ocazii, din motive diverse, iar prima data e atunci cind Paul pleaca in Germania pentru o serie de lec