O prima deosebire importanta este tehnica, constand in calendarul electoral diferit al alegerilor dintre cele doua tari: in Romania alegerile prezidentiale si cele parlamentare sunt simultane, in Franta alegerile parlamentare urmeaza sa se tina in iunie.
Astfel ca multi comentatori francezi au numit cel de-al doilea tur al alegerilor prezidentiale primul tur al alegerilor legislative. Stanga nu se consoleaza cu pierderea puterii si cel putin socialistii, comunistii si verzii vor forma o coalitie. Pe de-alta parte, dreapta parlamentara, raliata in jurul realesului Jacques Chirac, spera sa obtina o majoritate clara in viitorul Parlament. Acesta este si rolul guvernului de tranzitie condus de Jean-Pierre Raffarin, un om quasi-necunoscut pana acum cateva luni, impus de Chirac. E un guvern care s-a declarat cam pompos guvernement de mission, dar a carui unica misiune reala pare a fi sa convinga pe cat mai multi francezi ca numai coalitia de dreapta poate rezolva problemele tarii.
O alta deosebire tine de sistemele electorale existente: in Romania - sistemul proportional cu prag de 5% pentru intrarea in Parlament; in Franta - sistem majoritar cu doua tururi de scrutin. Acest sistem presupune ca orice candidat care, la primul tur de scrutin, obtine minimum 12% din voturile circumscriptiei ajunge in al doilea tur de scrutin. Practic, aceasta inseamna ca, de cele mai multe ori, doi sau trei candidati isi vor disputa voturile electoratului, formand, in cel de-al doilea caz, ceea ce se numeste o triangularité. Vor fi avantajate, pentru obtinerea unei majoritati relative, partidele sau coalitiile puternice si gruparile care sunt capabile de aliante si aranjamente intre ele. Asa se face ca sondajele de opinie prezic stangii ceva mai multe voturi, dar dau dreptei ceva mai multe locuri in viitorul Parlament. In schimb, Frontul National - complet izol
