Ruxandra CESEREANU

Venetia cu vene violete

Editura Dacia, Colectia „Poetii urbei“, Seria „Poetii Clujului“, Cluj-Napoca, 2002, 94 p., f.p.

m vrut sa semnez cartea aceasta sub numele Alessandra Cesarigna, pentru ca am fantasmat cu voluptate despre o poeta venetiana de secol optsprezece. Mai tirziu i-am confectionat o biografie de secol douazeci «dogesei» Alessandra, facind-o sa fie muza a lui Giorgio de Chirico si prietena cu Cesare Pavese. Cind iti confectionezi un dublu, este greu sa infringi ispita de a nu-l intilni intr-un palazzo in ruina din laguna“. Este un citat din cuvintele adresate cititorului in deschiderea ultimului volum de poezii al Ruxandrei Cesereanu. Subintitulat Scrisorile unei curtezane, Venetia cu vene violete este o carte neobisnuita: jurnal si scrisori, dar toate in versuri, poeme in proza, personaje care sint toate masti ale unuia singur, prins intr-un joc nesfirsit de oglinzi (La Cesarigna, La Malcontenta, Alessandra, fantoma lui San Marco, Zuliana, Corto Maltese, Borges insusi si, mai presus de toate, aerul dens si putred al „falnicei Venetii“, cea dintii dintre curtezane, misterioasa si decadenta). Luxul, calmul si voluptatea se preschimba in neliniste si tulburare pe masura ce ratacesc prin acest labirint, care incepe si se sfirseste cu Venetia-poeta, Venetia-curtezana.

Fara a parasi temele dragi poetei, aceasta carte le aduna in chip singular: e noua si cunoscuta, de un manierism care se stravede in sonoritatile slefuite cu grija (incepind cu titlul), cu rimele, cu recurenta motivelor si a „personajelor“; ea se deschide cu o replica intertextuala la sonetul eminescian Venetia, replica ce nu face decit sa accentueze impresia de déjà-vu ce pare sa-l urmareasca pe cititor pe tot parcursul cartii. Extraordinara este constructia ei inchisa, in cercuri concentrice, repetitia nu doar a temelor, ci si a cuvint