Destinul poate fi ales
Ca şi Coelho, Makine e "marea descoperire" a ultimului deceniu, venit şi el dintr-un spaţiu extra-european (mai bine zis extra-temporal, de lunară Siberie, cu Dostoievski şi Bunin, cu marile probleme ale omenirii - prezent/eternitate, război/pace, crimă/pedeapsă - şi ele, asemenea marilor opere, atemporale). Născut în 1957, doctor în filologie la Moscova şi Sorbona, emigrat la 1987 în Franţa, deţinător al Premiului Goncourt, rusul Makine s-a împământenit în literatura franceză: la prima vedere, datorită "stilului Proust" (viziunea poetică asupra timpului), la a doua vedere (limpezită de Testamentul francez) prin ştiinţa de a face curte abil, insistent, spiritului, culturii şi istoriei franceze.
Asemenea bătrânului paznic de cimitir din Crima Olgăi Arbelina care istoriseşte, precum ghidul de piramidă, povestea celor aflaţi sub pietrele tombale, asemenea compozitorului care se întoarce, bătrân, din Gulag, în Muzica unei vieţi, octogenara Charlotte din Testamentul francez (în carte, "bunica autorului"), intrată pe la 1900 ca institutoare în Rusia "în care e uşor să intri, dar e imposibil să mai ieşi", suportă acolo tot secolul XX. Războaie, revoluţii, crime staliniste, gulaguri, tarele "originii franceze imperialiste": peste tot şi prin toate păstrând, ca pe nişte relicve religioase, într-o valijoară luată la plecarea din Franţa, fotografii vechi, tăieturi din ziare pariziene, pietricele din staţiunile climaterice ale tinereţii ei. La rugăminţile celor doi nepoţi (orfani ce nu-şi cunosc părinţii) acestea devin, scoase din valijoara scorojită, acolo, în pierduta localitate siberiană Saramza, prilej de evocare a unor vechi evenimente ale tinereţii ei, şi nu mai puţin de "adorare" a "grefei franceze" din familie. Spiritul francez (de fapt, europenismul) este cel care ajută personajele să treacă prin evenimente-limită, prin o
