James Joyce şi D.H. Lawrence sînt scriitorii britanici pe care orice istorie a romanului modernist european îi va instala în fruntea ierarhiei, fixîndu-i de asemenea într-o opoziţie întrucîtva artificială, dar folosibilă ca punct de plecare într-o discuţie: inovatorul în domeniul formei, exploratorul resurselor limbajului (primul) şi producătorul de mari mutaţii în planul conţinutului, specialistul în descompunerea şi explicitarea resurselor umane de spirit şi senzualitate (ultimul).

La Editura Polirom a apărut anul acesta, în colecţia Clasicii modernităţii, unul dintre cele mai discutate romane ale lui Lawrence, Fii şi îndrăgostiţi, în excelenta traducere a Antoanetei Ralian.

Sons and Lovers (1913) este considerat primul roman important de investigaţie psihologică al lui D.H. Lawrence şi, în acelaşi timp, "cel mai autobiografic". Personajul central al romanului, Paul Morel, este un tînăr extrem de sensibil, foarte legat de mama sa, care lucrează un timp în cadrul unui atelier de produse chirurgicale, îndreptîndu-se din ce în ce mai decis către o carieră artistică - la fel ca D.H. Lawrence însuşi. Iubita adolescentului Paul Morel, Miriam, este, se pare, "modelată" după Jessie Chambers, prietena din copilărie a lui Lawrence care l-a sprijinit foarte mult în afirmarea sa ca scriitor. Conţinutul autobiografic a lăsat loc unui nesfîrşit şir de interpretări în spirit freudian ale relaţiei profunde şi devoratoare existente între personajul Paul şi mama acestuia (şi ale relaţiei care i-ar fi servit drept model...), nescăpînd investigaţiei nici una dintre repercusiunile acesteia asupra tipului de relaţionare erotică al lui Paul/ Lawrence.

Critica literară feministă tinde să citească acest roman (şi scrierile în proză ale lui Lawrence în general) ca dramatizare a tensiunilor inevitabile între un feminin şi un masculin, dincolo de un punct ireconcili