Orient Express la peronul Muzeului de Arta
Un grup de asistenti ai Universitatii "Mimar Sinan" din Istambul a adus, in Constanta, o expozitie itineranta Jacques Attali, amintind de faptul ca tineretul, in ciuda instinctului evazionist recunoscut, imbratiseaza cu surprinzatoare larghete haina unor locuri comune, aprecia ca acest abandon temporar al propriilor valori se datoreaza faptului ca uniforma grupului substituie propriile dimensiuni, pierdute pe drum: "Intr-o societate in care puterea este atat de abstracta incat nu mai poate fi atinsa cu mana, unde cea mai mare dintre amenintarile resimtite este singuratatea si nu alienarea, conformitatea la norma se transforma in bucuria de a fi apartenent." Desi peste randurile acestea au trecut mai bine de doua decenii, sentinta pare si astazi inatacabila: ritmul dement al cotidianului, discursul fragmentar si abrupt, cliseizarea, abrevierea si codificarea extrema a schemelor de comunicare sunt repere existentiale la care subscriem mecanic pentru a ne mentine in trafic. Paradoxal, dar revolutia tehnologica din ultimii mari, menita, aparent, sa micsoreze distantele, a adancit si mai mult crevasele dintre indivizi: publicitatea, televiziunea, telefonia mobila, Internetul si intreaga industrie mediatica din spatele unor "modele" ontologice induse cu agresivitate, pot fi lesne satanizate drept promotori ai instrainarii omului de valorile sale fundamentale. In fapt, orice inventie menita sa ne usureze viata contine, pe langa dimensiunea serafica, un potential diabolic: focul, cea mai veche dintre "nascocirile" omenesti, a incalzit locuinte si a parjolit asezari. Fiecare, in raport direct cu propria sa dimensiune, celesta sau abisala, alege, in fiecare clipa, seraficul sau diabolicul. Acel discurs interior, care formeaza si intretine constiinta de sine, probeaza conditia noastra de indivizi, masurabila, mai tarziu, in s
