Lire sterline. Vă dau şi adresa exactă unde se petrece acest lucru incredibil: Str. Sf. Dumitru nr. 2, în Teatrul de Comedie din Bucureşti. Pentru că sînt mulţi şi neaşteptaţi, pentru că dramaturgul Ray Cooney i-a ales ca protagonişti ai farsei sale pe domnul şi doamna Perkins, banali şi insipizi londonezi, funcţionari terni pentru care şi visele au aţipit, trebuia ca cineva să organizeze şirul de neînţelegeri, absurdul situaţiilor ce-şi amplifică în lanţ dimensiunile, rîsul în cascade, ridicolul, ironia şi apariţiile extraordinare, impecabile ale personajelor interpretate de George Mihăiţă şi Virginia Mirea. Vervă, aplomb, măsură sau Bani din cer. Horaţiu Mălăele, din nou în postura de regizor, a lucrat cu rigoare (şi plăcere, bănuiesc) cu trupa de la Comedie (vă amintiţi minunata Pălărie florentină, cromatica acelui spectacol, lumina lui atît de specială, machiajul, costumele elaborate ale Liei Manţoc, pe George Mihăiţă şi Virginia Mirea?), această comedie bulevardieră. Rîsul este stîrnit din jocul "inocent", calculat al celor doi protagonişti, în primul rînd, care îşi construiesc minuţios evoluţia suitei de qui-pro-quo-uri, năucitoare, ameţitoare, ca o doză de halucinogene repede absorbite şi născătoare de fantasme, imagini din care dispar complexele, frustrările, derizoriul. Funcţionarul Perkins ia, din greşeală, altă servietă decît cea personală. În locul tradiţionalului sandviş făcut cu dragoste de iubitoarea soţie şi de nelipsita umbrelă găseşte o sumă fabuloasă de bani. Aventura i s-a aşezat la picioare. Cam devastatoare efectele pentru monocolorele personaje: doamna Jean Perkins descoperă că nu-i chiar atît de neplăcut şi de defăimător să te magnetizezi şi să minţi întruna, fără oprelişti; domnul Henry Perkins părăseşte dezinvolt statutul anost al funcţionarului şi hotărăşte că trebuie să plece în lume, să se distreze, chiar şi fără doamna Perkins, aba