Biografie

Paul Goma este primul scriitor român care s-a opus în mod declarat, din interiorul ţării, regimului comunist. În ianuarie 1977, în plină escaladare a delirului dictaturii lui Ceauşescu, el a anunţat, printr-o scrisoare difuzată de Europa Liberă, că se solidarizează cu semnatarii Chartei 77 de la Praga. Drept urmare, a devenit pentru autorităţi persona non grata. Banala lui locuinţă dintr-un bloc oarecare din Bucureşti era marcată pe vremea aceea, pe hărţile operative ale securiştilor, cu un cerc roşu, desenat nervos. Şi totuşi diverşi simpatizanţi continuau să-l viziteze. Unii i se adresau doar ca unui dispecer al nemulţumirii generale, sperând să poată obţine cu ajutorul lui paşaportul mult visat cu care să plece în Occident. Alţii, puşi pe fapte mari, îl considerau un posibil lider al răzvrătirii împotriva sistemului şi voiau să-l urmeze.

În marea lor majoritate însă românii au ales un mod mai puţin riscant de aderare la ideile lui. Ascunşi în propriile lor locuinţe, ascultau noaptea, pe întuneric, Europa Liberă, ca să afle ce a mai spus răzvrătitul şi ce s-a mai întâmplat cu el. Fremătau de fericire când îl auzeau declarând exact ceea ce ar fi declarat ei înşişi, dacă ar fi avut curaj, şi îi doreau cu ardoare să reziste.

În acel întuneric al solidarităţii laşe s-a creat mitul Paul Goma. Milioane de oameni l-au admirat şi iubit pe scriitorul-contestatar, cu o intensitate care purifică şi consacră, aşa cum temperatura înaltă transformă nisipul în cristal.

Cine era Paul Goma? Avea trecutul unui insurgent solitar, care, fără să fi devenit chiar un martir, fusese în repetate rânduri pedepsit de autorităţi.

Născut la 2 oct. 1935 în satul Mana (Orhei) din Basarabia, a cunoscut din copilărie teroarea bolşevică: după acapararea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, în ian. 1941, tatăl lui, învăţătorul Eufimie Goma, a fost