Sute de ieseni din toate colturile orasului au venit ieri la inmormintarea Gabrielei Moraru. Erau printre ei parinti carora le-a murit un copil sau mai multi, persoane care au suferit de arsuri, oficialitati, rude, curiosi etc. Chipul fetei aproape ca nu se mai vedea dintre flori. Pe marginea gropii, cind preotul a spus "Dumnezeu sa o ierte" fratele cel mai mic al Gabrielei a intrebat nedumerit: "Pentru ce sa o ierte"? O singura clipa a atipit ingerul pazitor al Gabrielei. O singura clipa, si a fost de ajuns ca sufletul fetei sa se inalte catre ceruri. Ieri, ingerul indoliat al Gabrielei veghea fata impietrita a miresei adormite. Nici vorba de printul care ar fi trebuit sa vina sa o trezeasca. Doar haine cernite si lacrimi. "E frumoasa...Saracuta de ea", murmurau toti cei care veneau si depuneau flori la sicriul Gabrielei. Acoperita aproape in intregime de flori, Gabriela, imbracata mireasa, a parcurs ultimul ei drum ca o printesa: cu multe flori, multe coroane, multi oameni, oficialitati. Un drum fastuos, dar tragic, fara intoarcere - drumul spre mormint. "Stiu ce inseamna sa pierzi un copil" Biserica "Izvorul Tamaduirii" a fost ieri neincapatoare pentru cei peste 200 de ieseni care au participat la inmormintarea Gabrielei Moraru. In biserica, in curte si pe trotuarul din fata lacasului s-au inghesuit oameni de tot felul: rude, vecini, cunostinte, colegi de clasa, profesori, autoritati, necunoscuti care au venit din curiozitate sau in semn de compasiune fata de parinti pentru a asista la ceremonia religioasa. "Am venit in semn de compasiune pentru parinti. Singurul meu fiu si unicul nepot au murit. Stiu ce inseamna sa pierzi un copil", spunea cu tristete un barbat in virsta, care a venit la inmormintare tocmai din cartierul Alexandru. Inca de la ora 12, cu greu iti mai puteai gasi loc in biserica sau in curte. "Doamne, asa mi-e de jale... Am auzit ca le-au dat bani,