O banala magazie, ca la tara, cu peretii varuiti in alb, nu mai inalta decit un stat de om. Dupa usa verde, o incapere goala, in mijlocul careia se afla o trapa. Un cuvint prea pretentios pentru infatisarea magaziei. Dupa ce se deschide trapa urmeaza cu adevarat surpriza. Trepte late cit sa incapa cel mult trei oameni coboara mult sub pamint. Peretii de ciment, racorosi, sint luminati ca ziua de reflectoare puternice, prinse din loc in loc pe tavan. Dupa un coboris de maximum trei metri, te izbesti de o usa metalica. Dupa alti trei metri, inca una. In total, patru usi metalice, atit de groase incit, daca bati in ele, se aude un zgomot infundat, surd. Ce se afla dupa usile de otel pur, numai citiva demnitari ai Iasului stiu. Dar se feresc sa vorbeasca. Este adapostul antiatomic in care sefii judetului se pot refugia in caz de razboi. Buncarul se afla la 15 metri sub pamint Asa se cheama, oficial, buncarul din maruntaiele pamintului de sub Copou, din care sefii judetului ar trebui sa conduca Iasul in timpul unei conflagratii. Construit acum 50 de ani, ca rezultat al isteriei Razboiului Rece, buncarul este mai mult o legenda de pe strada Dumbrava Rosie din Copou. Pina sa se ajunga in adapostul propriu-zis, trebuie sa cobori 15 metri in adinc. Patru usi din otel pur fragmenteaza scarile in intervale egale. Regulile sint stricte: cum ai trecut de o usa, aceasta este incuiata. Procedeul trebuie repetat in cazul tuturor celor patru usi. Rolul acestor compartimente este asemanator cu cel al camerelor de depresurizare. Mai mult, in fiecare compartiment se afla cite un costum special de protectie pentru flacari sau iradieri chimice si nucleare. Ajuns, in sfirsit, jos, e nevoie de alte masuri de precautie. Trusele medicale arata ca vizitatorii sint examinati inainte de a intra in sala de comanda. In caz de razboi, mesajele catre populatie sint transmise televizat Decorul evoca