Este greu si emotionant sa asterni pe hirtie citeva din faptele Marelui mitropolit istoric, misionar si ecumenist. In acelasi timp, este dureros pentru sufletele noastre - cei care l-am cunoscut direct - cind dupa perioada ’90 i s-au pus pe cirje si pe mitra neinchipuite murdarii si ticalosii. Este adevarat ca, in spatele acestora, au fost si au ramas indivizi orbi si handicapati in fata aceluia care era un buldozer in cultura istorica si arta crestina. Va trece destula vreme pina ce va fi egalat, daca va fi!
N-au priceput portarii iadului contemporani cu cercetatorul, n-au inteles cei ce traiesc pentru a muri ca Inaltul ierarh a impletit ca nimeni altul lasamintele inaintasilor. A venit din Moldova si Basarabia, unde fusese crescut si unde traise evlavia stramosilor atit in minastiri, cit si in parohiile obisnuite. A gasit aici, in Craiova, ca si in intreaga Oltenie, multi traitori ai bisericii dintre Prut si Nistru si ca un frate si pastor le-a mingiiat tristetea cu vorbirea sa, dar mai ales cu articole, studii si carti erudite si inedite. In scrisul sau se vede mireasma literaturii si a bunei-cuviinte, asa cum o lasase mitropolitul Efrem Enachescu; se simte autoritatea desavirsitului slujitor, care a fost mitropolitul Firmilian; se observa oriunde mina de gospodar, pastrarea patrimoniului preluat de la Mitropolitul Teoctist. Si peste tot, si in toate se simte duhul Patriarhului Justinian.
De aceea, invitatia ce mi s-a facut de a-l omagia este o rascolire a sufletului meu pentru cel trecut in vesnicie prea devreme.
Pe linga datele cunoscute referitoare la viata sa, nu as putea adauga nimic1, dar incerc sa precizez faptul ca i-am cunoscut rudele chiar in localitatea nasterii: Lozava - Basarabia, in 1973. Comuna respectiva, asezata intr-o splendida vale, nu are alte neamuri decit romani si ortodocsi si pastrind, parte, calendarul indreptat, 1
