Sindromul de oboseala cronica (SOC) a intrat in atentia cercetarii stiintifice abia in ultimele doua decenii. Spre deosebire de neurastenie (care este o stare de oboseala persistenta, prezenta la persoanele ce desfasoara o munca intelectuala excesiva in detrimentul exercitiului fizic), in SOC exista atit afectari psihice (oboseala, tulburari de concentrare si de somn), dar si somatice (dureri musculare, articulare, inflamarea ganglionilor, dureri faringiene etc.). Diagnosticul de sindrom de oboseala cronica se poate pune in cazul existentei unei stari de oboseala, care nu este rezultatul unui exercitiu excesiv si care dureaza mai mult de sase luni consecutiv si care nu este ameliorata de repaus sau somn, precum si in cazul in care pacientului nu i se descopera o alta boala cu simptome similare.
Imunitatea scazuta sau tulburarile endocrine, principalii vinovati
De multe ori insa, boala este insotita si de simptome minore, cum ar fi: dureri in git, inflamarea ganglionilor, dureri articulare si musculare, tulburari de memorie, incapacitatea de concentrare, intoleranta la lumina, confuzie, depresie, dureri de cap, insomnie, stari de slabiciune avansata care pot dura 24 de ore dupa un efort minim, transpiratii nocturne, palpitatii, scadere in greutate sau tuse. Adesea, cauzele bolii nu pot fi descoperite pentru ca medicul cauta in special dovezi palpabile ale bolii, iar comunicarea cu pacientul devine uneori un ?dialog al surzilor?. Specialistii apreciaza ca depresia, infectiile virale nediagnosticate care afecteaza sistemul nervos central sau reactiile autoimune ar putea sta la baza aparitiei acestor stari de oboseala prelungita. In multe cazuri, s-a constatat chiar o scadere a capacitatii de aparare a sistemului imunitar al organismului bolnavilor. In spatele starilor de oboseala cronica se pot ascunde insa si alte boli, cum ar fi carente de
