Cind un eveniment cultural anual ajunge la editia a 10-a, nu e vorba numai despre o cifra rotunda, ci si – de-acum – despre o virsta respectabila. Cu un deceniu in spate (de fapt la 11 ani de la start, dupa primele entuziasme intervenind o pauza – de nevoie, nu de voie!), mutat in 2000 de la inceputul lui iunie la sfirsitul lui mai, cam cu doua spre trei saptamini mai devreme, deci inainte ca teribila caldura a verii sa se instaleze, BOOKAREST-ul a depasit de mult sovaielile inaugurale. Organizatorii stiu bine ce au de facut si fac cit se poate de mult din ceea ce stiu. Echipa Fundatiei artexpo, condusa de Mihai Oroveanu si de Mihaela Ionescu, a devenit posesoarea unui valoros know-how nu numai in materie de administrare a „colosului“ care este un tirg de carte, ci si in ceea ce priveste lumea editoriala romaneasca in general. Un domeniu foarte dinamic al culturii postcomuniste, mai cunoscut – insa – prin titlurile care au atras atentia de-a lungul anilor si prin cele citeva success stories, mult mai putin ca piata, ca problematica economica si spatiu de comunicare. Exasperat de precaritatea – asa-zicind – statistica si informationala care se tot prelungeste prin partile noastre, Mihai Oroveanu nu inceteaza de ani de zile sa indemne editurile sa se organizeze, sa-si puna la punct componentele de public relations, de copyright, site-urile de Internet, adica lucrurile fara de care nu existi in circuitele internationale. A aparut intre timp Asociatia Editorilor din Romania – AER, cooptata, alaturi de Asociatia Scriitorilor Profesionisti din Romania – ASPRO, in organizarea efectiva a BOOKAREST-ului, au progresat si marile case din domeniu, ba chiar si unele mai mici, incit lucrurile au inceput sa se structureze, sa se normalizeze. Ca la o virsta rotunda si respectabila...
Revenind la tirgul propriu-zis: spuneam ca el este – in felul lui – un „colos“. „Inghit
