Cu citeva zile in urma se anunta, in media, deschiderea sezonului la pastravi. E drept, numai la un anume soi de pastravi, interdictia de pescuit raminind valabila pentru toti ceilalti pesti. Ei bine, astazi ar trebuit sa inceapa a XVIII-a editie a Festivalului International de Teatru patronat de Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. Cel mai vast festival de gen, pe romaneste, al – pina mai an – celei mai bine cotate institutii teatrale autohtone. Doar ca, dupa cum se stie, schimbind ceea ce nu era de schimbat, teatrul nemtean a iesit aproape complet din carti, iar festivalul a sucombat, drept consecinta.
Cit despre sezonul festivalier, acesta incepea pe la sfirsitul lui februarie, la Slobozia, daca nu ma-nsel, si intra in pauza estivala cam pe la inceputul lui iulie, pentru a se relansa la sfirsit de august, la Mangalia. Ai fi tentat sa zici: asta e concurenta, cei mai tari supravietuiesc. Adica, in aceasta primavara, festivalurile de la Sibiu si Sfintu Gheorghe.
Desigur, Constantin Chiriac si Radu Macrinici, autorii si directorii acestora, beneficiaza si de „tarie“ (nici o legatura cu produsul specific Ardealului de bastina), dar si, in special, de ingeniozitatea de a personaliza cele doua evenimente: la Sibiu, bursa romaneasca de spectacole, intelegerea teatrului ca element al pietei, nu doar al esteticii; la Sfintu Gheorghe, grija pentru laborator, pentru izvoarele inovative fara de care stagnarea si decesul ar fi inevitabile. Lipsea personalitatea festivalului de la Piatra Neamt? Ii lipsea oare ingeniozitatea manageriala ori imaginatia electiva directorului Corneliu Dan Borcia? Nici vorba de asa ceva. Puterea de a suporta concurenta nu are, evident, nici un fel de legatura cu mizeriile din spatiul m(iorit)ic. O jalnica apa tulbure, in care plutesc (si se maninca intre ei) pestii (maricei) ai puterii locale, a dus pina la capat un act distruct
