Cuvintarile sau conferintele de presa sint adesea presarate cu glume mai mult sau mai putin reusite, pentru amuzamentul asistentei. Dar nimeni nu-si aminteste ca un comunicat oficial sa fi utilizat vreodata umorul ca o modalitate de a retine atentia sau pentru orice alt scop. Probabila premiera, daca asta a fost, s-a produs cu noua zile in urma, intr-un comunicat al Ministerului Apararii Nationale menit sa respinga un articol foarte remarcat din editia europeana a influentului cotidian american Wall Street Journal despre prezenta unor ofiteri ai fostei Securitati in structurile militare. Comunicatul, semnat „Biroul de Presa al M.Ap.N.“, dar asumat de ministrul Ioan Mircea Pascu, nu dezmintea propriu-zis afirmatiile acelui articol, recurgind mai curind la o ironie criptica referitoare la „metoda tropaitului informativ prin balariile presei suverane“ si o fraza de o rara imprudenta ce le amintea ziaristilor ca „viata lor este totusi scurta, iar sanatatea este si pentru ei un bun prea de pret care nu trebuie pus in pericol“. Ministrul Pascu si-a catalogat acest paragraf de incheiere a comunicatului a fi fost o simpla gluma, in timp ce aproape toata presa romaneasca l-a interpretat, nu fara motiv, a fi fost o tentativa de intimidare nici macar voalata. Joi, o saptamina mai tirziu, Biroul de Presa dadea un nou comunicat atribuit de asta data direct ministrului insusi, in care acesta exprima nu o data, ci de doua ori „regretul sincer“ ca „umorul“ sau a generat ingrijorare. Neimpresionat de aparenta penitenta a ministrului, Clubul Roman de Presa cerea, in aceeasi zi, demisia sau demiterea lui Ioan Mircea Pascu.

Politician cu o retorica ascutita, dl Pascu are de multa vreme o relatie accidentata cu presa. El nu pare interesat sau dispus sa inteleaga natura relatiei dintre presa si putere intr-o democratie, reactioneaza nu de putine ori intempestiv la criticile c