Din ceea ce ne-am obisnuit a numi revolutia din decembrie, romanii par sa se fi ales doar cu invatatura ca e bine sa iasa din casa doar cu motive bine intemeiate. S-a zis cu plimbarile aiurea-n tramvai, fiecare metru parcurs tine de-o economie absconsa la capatul careia scartaie balanta capitalismului salbatic: ai toate sansele sa iesi in pierdere daca deplasarea nu se face in grup, sub forma de miting sindical, ori nu-i inclusa intr-o campanie personala de investitii. Romanul isi probeaza, astfel, dimensiunea universala, pentru a da peste bot rauvoitorilor care identificasera in Miorita reperele unui sentimentalism maladiv suprapus peste congenitala noastra lipsa de pragmatism. Zilele trecute ma aflam in Galati si-am fost coplesit de mirare cand am vazut, la orele serii, ca faleza era cocosata de oameni ce pareau ca se plimba fara nici un motiv. E drept, si-n Constanta, la ora aceea, era mare aglomeratie pe faleza, doar ca bulibaseala era organizata si, oarecum, statica: lumea iesise din casa pentru a casca ochii la festivitatile prilejuite de "Zilele Constantei". Intre doua concerte moca si trei mititei speriati de propria lor valoare, fiecare trage o linie si calculeaza, cu dumicatul in gat si urechile pline de decibeli, daca expeditia la gurile Portului Tomis a meritat osteneala ori prefigureaza un faliment. Iata de ce sarada galateana trebuia, musai, dezlegata. Un localnic ma asigura ca, in mod obisnuit, apetitul pentru promenada al galatenilor e acelasi ca-n toate partile, apoi imi atrase atentia la multimea de fete frumoase ce pavoazau faleza dunareana: "de cateva saptamani, 800 de militari italieni sunt cantonati la noi, pentru nu`s`ce aplicatie NATO. Cum au timp liber, o zbughesc pe faleza, la agatat". Am cascat ochii cu mai multa atentie: o multime de cocosei in uniforme de camuflaj defilau tantosi pe malul Dunarii, zburatacindu-le pe puicutele autohtone, c