Semiotizarea debutanţilor

Proaspăt înscăunat ca şef de cenaclu literar, dl. Marin Mincu se lansează într-un atac la baionetă contra criticii foiletonistice, lipsite de sistem şi de teorie, neadaptată mişcărilor europene din a doua parte a secolului XX. În Luceafărul nr. 17, dl. Mincu întreprinde un adevărat rechizitoriu la adresa întregii critici postbelice, rămasă, după părerea d-sale, la un impresionism primar, inaptă a înţelege structuralismul, semiotica, psiho-critica, socio-critica şi mai ales textualismul. Cronicarul e serios nedumerit în privinţa criticii pe care dl. Mincu o va practica în cenaclul pe care-l conduce. Se întreabă dacă debutanţii pe care şeful cenaclului îi va întîmpina vor fi psihanalizaţi ori semiotizaţi. Sau poate li se va aplica o grilă textualistă. Sau, de ce nu, una deconstructivistă, deşi dl. Mincu nu pare să fi depăşit anii '60 în materie de "sistem" critic şi să fi auzit de deconstructivism. Nedumerirea Cronicarului începe chiar de la titlul paginii din Luceafărul: Subsidiaritatea criticii. Din context rezultă că dl. Mincu nu cunoaşte sensul primului din cele două cuvinte. "Dictatul cultural al subsidiarităţii" este, de exemplu, o expresie de un desăvîrşit nonsens. Dacă dl. Mincu are vreo îndoială în ce priveşte absurditatea ei, ar putea să se uite într-un dicţionar. Cronicarul nu e dispus să-i dea meditaţii gratuite. * O foarte interesantă analiză consacră dl. Mircea Iorgulescu studiului d-lui Matei Călinescu de la Polirom intitulat Despre I. P. Culianu şi Mircea Eliade (nr. 19 şi 20). În introducerea criticii sale, dl. Iorgulescu se referă la formele aberante pe care le-a luat "demitizarea" lui Eliade în cîteva cărţi recente. Fără a o numi pe aceea a d-nei Alexandra Laigniel-Lavastine (despre care România literară va publica în numărul viitor o amplă recenzie), Uitarea fascismului de la Presses Universitaires de France, dl