Telenovela este cu certitudine un termen internaţional: de origine spaniolă, răspîndit odată cu "obiectul" - filmele seriale sud-americane de televiziune. Calitatea de cuvînt la modă, circulaţia şi mai ales trăsăturile bine precizate ale genului desemnat au făcut ca termenul să-şi formeze foarte rapid o familie lexicală bogată şi cu sensuri clare. Nu mă voi referi în cele ce urmează la folosirile metaforice, ironice, depreciative ale termenului de bază, ci doar la formele şi sensurile derivatelor sale. Exemplele de mai jos provin în cea mai mare parte din Internet: sursă care ne permite să comparăm, cu aproximaţie, chiar tendinţele derivative din mai multe limbi. în română se formează, cu egală uşurinţă, trei derivate foarte apropiate ca sens, cu sufixele moderne (internaţionale în măsura în care au corespondente în mai multe limbi de circulaţie) -ist, -ic şi -istic.

Telenovelist şi telenovelistă sunt substantive care, în română (cu o clară preferinţă, sociologic determinată, pentru forma feminină), desemnează în primul rînd actorii sau personajele din telenovele - "ar trebui să fac ceva cu bretonul meu... că arăt ca nu ştiu ce telenovelistă urâtă" (dbrom.ro/ Negru); "jurnaliştii au aflat cu emoţie că frumuşica telenovelistă a încercat să înveţe un cântec în româneşte, dar n-a reuşit" (Cotidianul = C, arhivă 12-18.03.2001) - sau pe spectatorii pasionaţi de respectivul gen: "Dacă ai ghinionul să nimereşti într-un birou de "telenoveliste", te-ai ars" (myjob.ro); "avea în România, până la sosire, admiratoare îndârjite printre telenoveliste" (Jurnalul Naţional, 14.03.2001). Lipseşte dintre atestările actuale un alt sens posibil, singurul cu care apar - tot în Internet, nu neapărat şi acceptate de dicţionare - corespondente ale cuvîntului în alte limbi (de exemplu, în spaniolă şi în portugheză, telenovelista): autor (scenarist) de telenovele. Explicaţia absen