Biografie

Gabriel Liiceanu s-a născut la 23 mai 1942 la Râmnicu-Vâlcea (oraşul în care s-a născut şi Virgil Ierunca). Tatăl său, Petre Liiceanu, lucra în finanţe, iar mama sa, Ioana Liiceanu (înainte de căsătorie, Marineanu), era profesoară de matematică. Copilăria şi-a petrecut-o la Bucureşti (unde i se stabilise între timp familia). Copil fiind, remarcă atmosfera de teroare din România anilor '50 ("...fraţi ai mamei sau veri de-ai mei mai mari au făcut experienţa închisorilor din anii '50, pentru lucruri de nimic. Mi-a rămas în minte întoarcerea lor de la Canal: obrajii lor scofâlciţi, chelia apărută pe neaşteptate, privirea schimbată, râsul forţat, menit să-mi risipească teama.")

Urmează liceul la "Gheorghe Lazăr" ("Era un liceu cu copii proveniţi, ca şi mine, din familii "mic-burgheze". "Lupta de clasă" nu pătrunsese aici, UTM-ul era o figuraţie de operetă, iar când se termina anul şi venea vacanţa mare jucam fotbal cu manualele de limba rusă."). După absolvirea liceului, în 1960, se înscrie la Facultatea de Filosofie, spre stupefacţia tatălui său. Pătrunde astfel, cu candoare, "într-o instituţie-pivot a vieţii ideologice, care pregătea viitoarele "cadre de partid"" ("...acum, când mă uit înapoi, cred că am făcut un lucru bun: am ajuns să cunosc la surse fizionomia minciunii, în vederea unei ulterioare, nebănuite pe atunci, destructurări a ei"). în 1965 termină facultatea şi ocupă un post de cercetător la Institutul de Filosofie al Academiei. în 1967, îl cunoaşte pe Constantin Noica şi, la îndemnul lui, se înscrie la Facultatea de Limbi Clasice, pe care o absolvă în 1973. Face parte din grupul restrâns de tineri asupra cărora Constantin Noica îşi exercită vocaţia de "antrenor cultural". Sub îndrumarea marelui filosof, care după anii de închisoare şi de domiciliu forţat fusese uitat de societatea românească, studiază cu adevărat operele lui Plat